Raportat strict la analiza pur matematică a indicatorilor macroeconomici, România chiar nu ar avea motive reale de îngrijorare. Mai ales în ceea ce priveşte nivelul datoriei publice, abordată din perspectiva unei analize relative ca pondere în PIB. Cu toate că ritmul de creştere al datoriei publice (atât interne, cât, mai ales, externe) a fost unul destul de alert în ultimii doi ani, ponderea acesteia este în continuare de sub 50% în PIB, în condiţiile în care ţări considerate industrializate şi cu tradiţie din Europa vestică au o valoare supraunitară a respectivului raport. Deşi, teoretic, se pare că stăm destul de bine, nu ştiu dacă lucrurile sunt, într-adevăr, chiar "pe roze". De ce spun asta? Personal, cred că mai important chiar decât nivelul în sine al datoriei publice este capacitatea de a rambursa respectiva datorie publică. Capacitate care, cel puţin pe termen mediu, rezidă într-o creştere economică sustenabilă şi durabilă, în măsură să conducă la redimensionarea (evident, în sensul creşterii) a PIB-ului. Degeaba ai un nivel al datoriei publice apreciat - la un moment dat - ca fiind unul rezonabil dacă, ulterior, înregistrezi o scădere a PIB-ului care va conduce la un "gol de resurse" la bugetul general consolidat şi, implicit, va face datoria ta publică ca ţară mult mai greu de suportat şi (în funcţie de amplitudinea fenomenului de contracţie a economiei) poate chiar de onorat.

Raţionamentul anterior este valabil în condiţiile în care se menţine gradul de colectare al impozitelor şi taxelor. Dacă invocăm (perfect justificat, zic eu) actualele constrângeri şi restricţii bugetare specifice unei perioade de criză economică (nu numai pe plan intern) şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea promovării unor măsuri eficiente şi vizibile de încurajare a creşterii econo-mice, este de la sine înţeles că s-ar impune creşterea acestui grad de colectare, pentru evitarea oricăror sincope stânjenitoare privind plata serviciului datoriei publice.

În mod paradoxal, din acest punct de vedere, chiar nu trebuie să ne îngrijoreze nivelul datoriei publice, deoarece "stăm bine" la evaziunea fiscală. Nu, chiar nu glumesc şi o să explic de ce! Dacă ponderea economiei nefiscalizate în PIB este cea care se vehiculează, înseamnă că PIB-ul are un potenţial de creştere substanţial; în consecinţă, ponderea datoriei publice în PIB-ul potenţial este mult mai redusă decât ponderea datoriei publice în PIB-ul efectiv realizat (cel din statisticile oficiale). Deci, practic, economia (în ansamblul său) dispune de resursele necesare - fie ele şi "latente" (adică, aflate, cel puţin momentan, în afara sferei de fiscalizare) - pentru a susţine rambursarea datoriei publice, cu atât mai mult cu cât reuşim să "mutăm" PIB-ul din potenţial în efectiv.

Mereu am considerat că - aşa cum există o rată naturală a şomajului, unanim acceptată - la fel de bine există şi o rată naturală a evaziunii fiscale, deşi nu cred în "moralitatea" economiei subterane şi nici în rolul său "de supapă" a economiei oficiale. Problema care se pune este să identificăm soluţiile optime şi cele mai eficiente măsuri pentru a coborî spre acest nivel.

Dacă lăsăm la o parte fudulia şi o moralitate prost înţeleasă şi acceptăm realitatea aşa cum e - având în vedere mai ales cauzele şi nu efectele - cred că putem folosi semnalele transmise de palierul informal în vederea stabilizării economiei oficiale şi corijării dilemelor de comportament fiscal ale contribuabililor. Da, mă refer inclusiv la declararea unui "moment zero", după o procedură similară ca şi în cazul altor state "cu experienţă în ale democraţiei şi economiei de piaţă".

Datoria publică poate să scadă chiar dacă contractăm noi împrumuturi, dar doar dacă ritmul său de creştere este inferior ritmului de creştere al PIB-ului, în condiţiile cel puţin ale menţinerii gradului de colectare. În caz contrar, s-ar putea ca - nu peste mult timp - mica noastră datorie publică să ni se pară destul de mare şi de greu de suportat.

Dragoş Pătroi este managing partner al firmeide consultanţă fiscală DRP TAX WIZARDS şi cadru universitar ASE Bucureşti.