Nikolaus Franke este profesor la WU Executive Academy; El susţine cursurile de antreprenoriat şi inovaţie în cadrul programului de Executive MBA organizat de WU la Bucureşti.

Scriitorul George R.R. Martin şi producătorii serialului au creat un univers fantastic pentru povestea lor complexă. Un univers care este condus de legile naturii (cum ar fi ierni neobişnuite), care are propria geografie (ilustrată de hărţi), propria istorie, tehnologie, cultură, religie şi propriile sisteme sociale. În Westeros, inovaţia reprezintă un fenomen prea puţin luat în seamă. Prin urmare, nu este nicio surpriză faptul că progresul şi prosperitatea societăţii întâmpină probleme. În doar două domenii însă putem observa rezultate concrete ale unei gândiri inovatoare.

1. Arme şi tehnologie militară

În primul rând, există o diversitate de arme şi tehnologii militare, cumva de la sine înţeles, având în vedere că vorbim despre o lume caracterizată de războaie şi bătălii. Principiul dominant al inovaţiei este unul modern: inovaţia este generată şi se dezvoltă prin utilizatorii săi, nu prin companii specializate care obţin beneficii financiare din scalarea businessurilor şi a produselor. Exemple de inovaţii care respectă acest principiu sunt: utilizarea focului în bătălia de la Blackwater sau pentru distrugerea Septului (de către „utilizatorii” Tyrion şi Cersei), identificarea sticlei dragonului ca o unealtă eficientă împotriva armatei de White Walkeri sau arcul gigantic al lui Qyburn, care poate fi folosit împotriva dragonilor. Aceste instrumente inovative au apărut din nevoia practică a oamenilor de a folosi tehnologii diferite faţă de cele folosite pe scară largă. La finalul sezonului 7, The Night King/Regele Nopţii dezvoltă ceea ce este în mod cert cea mai radicală inovaţie: distrugerea Marelui Zid de către un dragon modificat genetic.

Cu toate acestea, reticenţa la inovaţie este, de asemenea, evidentă în ceea ce priveşte tehnologia militară. Cele mai multe arme sunt, aparent, mai vechi de 100 sau chiar 1.000 de ani. Săbiile centenare făcute din oţel valyrian sunt considerate opere de artă. În calitate de observatori neutri, nu ne putem abţine să nu ne întrebăm de ce actorii nu investesc mai multă energie mentală pentru a crea noi arme, având în vedere că sunt atât de interesaţi de această categorie de produse. O inovaţie care este de la sine înţeleasă ar consta în amestecul de dragoni şi foc sălbatic pentru a crea o bombă cu capacitate mare de distrugere. Focul a fost deja descoperit şi catalogat drept o modalitate eficientă de luptă împotriva armatei morţilor. Altă idee inovatoare ar fi folosirea sticlei dragonilor pentru fabricarea unor gloanţe, care ar putea fi o armă foarte bună împotriva inamicului principal. Dar ce fac producătorii de arme? În loc să depună efort în direcţia unei strategii care se bazează pe lupta de la distanţă, ei construiesc topoare din sticla dragonului. Aparent, nu beneficiază de destule resurse pentru a face astfel de combinaţii.

Trebuie să notăm şi faptul că, desigur, aceste inovaţii în tehnologia armelor pot, în cel mai bun caz, să aducă beneficii pentru prosperitatea societăţii (de exemplu, pentru asigurarea păcii sau eliminarea ameninţărilor externe, cum ar fi invazia armatei de White Walkeri). În principal, totuşi, ei sunt caracterizaţi de distrugere şi anihilare – opusul progresului.

2. Inovaţii sociale

Rebeliunea de care dă dovadă Robert ameninţă dinastia la putere şi poate fi considerat un disruption factor. Dar, după asasinarea lui în primul sezon, putem considera că puterea tradiţională s-a reinstaurat. Inovaţiile sociale aduse de Daenerys Targaryen par a fi mai durabile. Aceasta are succes în eradicarea sclaviei în Essos şi este prima femeie lider care aspiră la Tronul de Fier. Este interesant de observat faptul că ultima din aceste ultime inovaţii, emanciparea, se răspândeşte imediat: Cersei este un „fast follower“, iar Arya, Brienne, Sansa, Asha şi Viperele urmează, de asemenea, trendul setat de ea şi sparg stereotipurile de gen în Westeros pe parcursul seriei.

Ce altceva putem observa în termeni de inovare? Nu multe. Şaua şi scaunul cu rotile al lui Bran, dar şi liftul de la Zid sunt inovaţii ale utilizatorului. Nu primim multe informaţii despre sistemele sale, ceea ce este interesant dacă privim totul dintr-o perspectivă tehnologică.

Problema nu este nici lipsa fondurilor, nici a antreprenorilor

Întrebarea este, atunci: de ce nu avem mai multe inovaţii? Motivul nu ţine de lipsa banilor. Sistemul Băncii de Fier din Braavos tine sub control fondurile din Westeros. Nu este vorba nici despre lipsa spiritului de antreprenoriat. Multe dintre personajele cheie au potenţial în acest sens. Tyrion, Tywin, Varis, Samwell, Missandei şi Littlefinger se arată personaje inteligente şi cu potenţial. Există şi asertivitate antreprenorială. Cersei, Daenerys, Stannis şi mulţi alţii nu se joacă atunci când vine vorba de consolidarea şi extinderea propriilor puteri. Cu greu s-ar împiedica de nişte principii etice în drumul lor. Evenimente ca Nunta Roşie sau Bătălia Bastarzilor pot fi privite ca nişte manevre inteligente. Alianţe neobişnuite se formează pe parcursul serialului. Faptul că diferitele triburi de wildlings cooperează reprezintă o dovadă a abilităţii lui Mance Rayder în afaceri. Antreprenorul Jon Snow face o treabă bună şi reuşeşte să-i facă pe cei din Westeros şi pe wildlings să colaboreze.

Iar în ceea ce priveşte dorinţa lui de a crea cea mai complexă alianţă de până acum, pactul împotriva Regelui Nopţii şi a armatei sale, poate fi descrisă ca un elevator pitch. Prezentarea lui Wight o face pe Cersei, care nu este oricum deschisă la cooperare, să ezite pentru un minut. Asta demonstrează că exemplele din realitate sunt întotdeauna convigătoare. Motto-ul „Un Lannister îşi plăteşte mereu datoriile” vine să demonstreze înţelegerea intuitivă a strategiei „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, o strategie clasică din teoria jocurilor. Agilitatea Aryei în schimb reprezintă un start-up flexibil şi neconvenţional care aduce avantaje jucătorilor.

Pământul din ecosistemul inovativ Westerosian este arid

Problema nu este cauzată, cum am mai spus, nici de lipsa fondurilor, nici de lipsa spiritului antreprenorial. Atunci, care este cauza? Doi factori ar putea explica lipsa inovaţiei.

● Pentru început, nu există instituţii care să suţină spiritul inovativ. Universităţi, instituţii de research sau de educaţie – care reprezintă epicentrul cultivării gândirii inovative – sunt complet subdezvoltate. Cel mai frecvent tip de educaţie promovează utilizarea armelor (cu accent pe practică). În schimb, cititul este o abilitate pe care oamenii din Westeros o învaţă singuri (de exemplu Davos Seaworth şi Gilly). Oraşul Vechi pare că este singurul loc unde se pune accent pe cercetare şi pe activităţi de dezvoltare. Un număr mare de cercetători lucrează acolo. Dar la fel ca Banca de Fier, care lasă de dorit în ceea ce priveşte preocuparea faţă de client, şi Oraşul Vechi se comportă ca un monopol. În absenţa competiţiei, acesta acţionează pentru nevoile proprii. Au fost create bariere uriaşe care trebuie să fie trecute de toţi cei care aspiră la un loc aici, iar tot procesul se desfăşoară într-o manieră birocratică. Qyburn, un inventator fără scrupule, este detronat, iar pragmaticul Samwell îl poate vindeca pe Jorah Mormont doar prin încălcarea regulilor conservatoare ale Oraşului Vechi. Comunicarea şi informaţia joacă un rol important în ceea ce priveşte lipsa inovaţiei. Domeniul tehnologiei poate fi mult îmbunătăţit; se spune că nici măcar presa scrisă nu fusese încă inventată. Mesajele sunt trimise prin intermediul unor mijloace rudimentare şi singurele domenii care par a fi înregistrat o dezvoltare sunt cele care ţin de serviciile secrete şi producţia otrăvii.

● Există posibilitatea unei legături cauzale între lipsa unui ecosistem inovativ în Westeros şi un al doilea factor – structura socială. Sistemul de clase sociale este cel mai nefavorabil în ceea ce priveşte inovaţia. Nu este bazat pe performanţă sau pe sisteme de piaţă, ci pe principiul eredităţii. Prin urmare, nu este nicio surpriză pentru nimeni faptul că toţi conducătorii aspiră aproape exclusiv la putere şi nu la îmbunătăţirea calităţii vieţii celor pe care îi conduc. Războaiele frecvente au drept consecinţe distrugerea infrastructurii, fiind un impediment în construirea unor instituţii care să promoveze spiritul inovativ. Structura iraţională a lumii este sabotorul dezvoltării. Judecarea prin supunerea la tortură, fatalismul şi ocultismul sunt caracteristici care fac din Westeros un loc unde iluminarea nu a ajuns. Într-un fel, acest lucru este de înţeles, deoarece într-o lume cu umbre mortale, morţi care învie şi dragoni zburători, este destul de greu să fii raţional.

Luând în considerare cele explicate mai sus, rămâne doar să sperăm că antreprenori sociali ca Daenerys, Jon Snow şi Tyrion vor avea succes în pregătirea terenului pentru mai multe inovaţii, care să aducă progres, prosperitate şi pace oamenilor din Westeros. În acest context, sunt mai mult decât bucuros să le ofer ideile mele inovative de arme (gloanţele din sticla dragonului şi bomba distrugătoare a dragonilor de foc) fără a cere drepturi de autor.