Acum toata lumea vorbeste de oximoron: este citit deseori in presa, l-am auzit spus de politicieni la televizor, in fine, ori s-o fi apucat toata lumea sa citeasca tratate de retorica, ori ceva oximoronic pluteste in aer.

S-ar putea obiecta ca acesta situatie nu are nimic simptomatic; din lene si din mimetism se formeaza mode lingvistice. Unele dureaza doar o dimineata, altele supravietu-iesc mai mult; pana la urma, si in anii ‘50 adolescentele spuneau "bestial", iar mai recent "absurd", fara insa a se referi nici la zoologie, nici la Eugen Ionescu.

O perioada scurta de timp toata lumea incepuse sa spuna "un attimino" (o clipita), dar asta nu pentru ca timpul s-ar fi comprimat cu adevarat; sau mai spuneau "exact" in loc de "da" (chiar si in fata preotului, in timpul cununiei religioase), dar nu din rigoare matematica, ci din cauza influentei emisiunilor-concurs de la televizor.

Mai rezista inca insuportabilul viciu de "a se uni prin casatorie", Dumnezeu stie de ce, in vremuri in care nu mai este prezentat propriul sot, ci propriul tovaras de viata; in fine, francezii abuzeaza de niste ani buni de termenul "incontournable", in sensul a ceva ce nu poate fi evitat si de care trebuie tinut cont - iar la radio, la televizor, in conversatiile la cina, totul a devenit "incontournable" - un film, o problema, o carte, o mancare, o pereche de pantofi.

Ma tem si ca, in scurt timp, la noi se va vorbi de ceva "inconturnabil" - si vom sfarsi prin a spune ca un lucru care este de neevitat este ceva ce "face apel" la noi - dar asta nu pentru ca s-ar fi marit pe neasteptate numarul lucrurilor inevitabile (dimpotriva, atunci cand totul devine "inconturnabil", orice poate fi cu usurinta neglijat).

In schimb, ceea ce banuiesc eu e ca oximoronul si-a castigat in popularitate pentru ca traim intr-o lume unde, apuse fiind ideologiile (care incercau, chiar daca uneori intr-un mod grosolan, sa reduca din contradictii si sa impuna o viziune univoca a lucrurilor), lupta se da de-acum doar intre situatii contradictorii.

Daca doriti un exemplu doborator, iata Realitatea Virtuala, care seamana putin cu Nimicul Concret. Apoi exista Bombele Inteligente, care nu par oximoronice, dar sunt - daca se tine cont ca o bomba, prin natura ei, este prosteasca si trebuie sa cada acolo unde este aruncata - altminteri, daca initiativa ii apartine, risca sa devina Friendly Fire, un superb oximoron, daca prin foc se intelege ceva "pus in practica" (un alt viciu lingvistic de toata frumusetea, fara sa fie oximoronic) pentru a-i face rau celui ce ne este prieten. Mi se pare destul de oximoronica si Exportul Libertatii, daca libertatea este prin definitie ceva castigat de un popor sau de un grup prin decizie personala si nu impus de altcineva. Intrand in subtilitati, exista un oximoron implicit in Conflictul de Interese, pentru ca poate fi tradus ca Interes Privat Urmarit Pentru Binele Public - sau Interes Colectiv Urmarit Pentru Propria Utilitate Particulara.

As vrea sa scot in evidenta si cat de oximoronice sunt Mobilizarea Globala a Antiglobalistilor, Pacea Armata si Interventia Umanitara (atunci cand prin interventie se intelege, asa cum se intelege, o serie de actiuni belicoase in casa altuia). Ma vad din ce in ce mai des obligat sa ascult programele electorale ale noilor aliati ai lui Berlusconi, o Stanga Fascista, si ii consider destul de oximoronici si pe Ateii Clericali precum Pera sau Ferrara. Nu as lasa deoparte, chiar daca ne-am obisnuit cu ele, nici Inteligenta Artificiala si nici macar Creierul Electronic (daca prin creier se intelege chestia aia moale pe care o avem in cutia craniana), ca sa nu mai vorbesc de Embrionii cu Suflet si chiar de Variante di Valico (portiune de autostrada in Muntii Apenini) - avand in vedere ca, prin definitie, un "valico" (trecatoare) este singurul punct (unul "incontournable") prin care se poate trece intre doi munti.

Si ca sa fiu "bipartizan" (si spuneti-mi daca nu este un oximoron A Sustine O Parte in Mod Curajos In Timp Ce Stai In Doua Luntri), tot la fel de oximoronica mi se pare si o perspectiva pusa in circulatie de Partidul Maslinului - cea a unui Voluntariat pentru Serviciul Civil Obligatoriu.

Pana la urma, atunci cand nu se mai stie cum pot fi conciliate actiuni care se bat cap in cap, se recurge la Oximoroane Conciliante (iata o alta frumusete de oximoron) pentru a lasa impresia ca ceea ce nu poate coabita coabiteaza - misiunea de pace in Irak, legile impotriva magistratilor (cei ce ar trebui sa aplice legile), politica la televizor si farsele in parlament, cenzura satirei neautorizate, profetiile contradictorii de genul celui de-al treilea secret de la Fatima*), arabii kamikaze care ar fi un fel de sarazini sintoisti, saizecisioptistii care s-au dat de partea lui Berlusconi, populismul liberal. Pentru a sfarsi cu Pacs-istii**) dusmaniti in mod virtuos de concubinii divortati.

Umberto Eco este autorul romanelor "Baudolino", "Numele trandafirului" si "Pendulul lui Foucault".

Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare in 10 mai.

Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe