Şansa extraordinară pe care a avut-o România prin căderea comunismului şi deschiderea către lumea occidentală odată cu intrarea în Uniunea Europeană, în NATO, prin venirea investiţiilor străine şi knowledge-ul pe care l-au adus, prin deschiderea către lume fie prin a munci în afară, fie prin a vedea lumea, începe să îşi producă efectele, în primul rând către noua generaţie, adică aceia care sunt născuţi după anul 2000.

La ZF Bankers 2024, în panelul de resurse umane pentru industria bancară, i-am întrebat pe cei trei speakeri - Andreea Voinea, directorul executiv de HR al BCR, Nevenca Doca, directorul executiv de HR al Băncii Transilvania şi Mugur Tolici, directorul executiv de HR al BNR - care sunt calităţile dar şi defectele noii generaţii.

Nevenca Doca a spus că noua generaţie este mult mai adaptată pentru o lume internaţională şi asta se vede prin faptul că nu sunt timoraţi când sunt faţă în faţă cu străinii, când vorbesc cu aceştia aşa cum a fost generaţia noastră, cea a decreţeilor. Noua generaţie vorbeşte fluent engleza, ceea ce contează enorm, asta dacă nu vorbesc chiar şi o a doua limbă internaţională. Ei se uită la lume cu alţi ochi, se adaptează mult mai repede şi au dorinţa de a se schimba mult mai uşor începând cu deciziile pe care le iau.

Mugur Tolici spune că, deşi sunt consideraţi de societate superficiali, nu sunt deloc aşa, ştiu ce vor să facă în viaţă şi spun acest lucru. „Sunt mult mai serioşi cu ei şi cu noi decât credem. Reprezintă o forţă de muncă serioasă, chiar subapreciată”. Îşi caută modele în viaţă, în carieră, spune Nevenca Doca. Dau feedback instantaneu şi nu le e frică să spună ce gândesc, adaugă Andreea Voinea.

La polul opus, un defect este legat de lipsa de răbdare, vor ca lucrurile să se întâmple instantaneu, iar dacă nu se întâmplă, reacţionează. Andreea Voinea spune că reprezentanţii noii generaţii nu-şi mai doresc poziţii de leadership, ceea ce a fost o caracteristică a generaţiei decreţeilor şi a celor din generaţia millennials.

Indiferent cum sunt ei, lumea lor nu mai este legată de teritoriul naţional, ci dimpotrivă: lumea lor este lumea largă. Beneficiind de această deschidere extraordinară, prin faptul că se pot plimba liberi oriunde, prin faptul că au acces la cunoştinţe şi la oportunităţi oriunde, ei privesc viitorul într-un mod internaţional fără să mai fie legaţi de teritoriul naţional. Deşi poate părea un paradox, această deschidere internaţională le va da posibilitatea să facă comparaţii. Ei trăiesc într-o Românie care nu mai este la 30-40% din PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare faţă de media UE, aşa cum am trăit noi acum 20 de ani, ci pornesc de la un procent de 78% cât este acum. Este prima generaţie care are bani, care porneşte cu bani în lume.

Dacă acest nivel, mult superior faţă de nivelul de la care am pornit noi, va fi un câştig sau o povară în sensul că s-ar putea să nu mai aibă un motiv să fie ambiţioşi şi determinaţi, aşa cum a fost generaţia noastră, vom vedea în timp. Până una alta, această internaţionalizare a noii generaţii schimbă viaţa socială, viaţa economică, chiar şi viaţa politică a României. Din păcate partidele, liderii politici actuali nu au un limbaj comun cu această generaţie, nu ştiu ce să le propună şi asta în primul rând pentru că îi desconsideră atât ca forţă politică - nu vin la vot – cât şi ca forţă economică. Cele mai mari partide îşi îndreaptă retorica către seniori, către pensionari, către structura de resurse umane bugetară, pe care o consideră drept baza electoratului lor. Din acest motiv, deşi reprezintă o generaţie internaţională, reacţia lor politică se va duce către extreme care vor pedala pe retorica naţionalistă, pe retorica antioccident, anti-Bruxelles, anti-Uniunea Europeană. Acesta este paradoxul şi pericolul cel mai mare. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)