Ce spune Bogdan Badea, CEO al eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online de pe piaţă:

• Noile generaţii îşi schimbă jobul mult mai repede decât ne aşteptăm. Cei care au sub trei ani vechime îşi schimbă locul de muncă o dată la mai puţin de şase luni; cei cu 3-5 ani vechime – o dată pe an; iar cei cu 5-10 ani – o dată la un an şi jumătate.

• Pe piaţa muncii se remarcă, în ultima perioadă, o intrare mult mai timpurie: tinerii îşi caută un loc de muncă mult mai devreme.

• Foarte puţini tineri mai aşteaptă să termine facultatea fără să se angajeze.

• Nu mai contează ce studii ai – acestea au devenit irelevante pentru anumite industrii sau sectoare economice: retail, HoReCa, logistică, call-centere.

• Specialiştii din anumite domenii sunt cei mai căutaţi – sunt şi vor fi din ce în ce mai bine plătiţi.

• Cu foarte puţine excepţii, companiile nu plătesc în plus pentru studiile pe care le ai.

Cam aşa arată, în rezumat, o parte din piaţa muncii, cel puţin pentru noua generaţie, în primul trimestru din 2025. Companiile – mai ales cele din retail, HoReCa, logistică, call-centere – se confruntă cu fluctuaţii de personal pe zona de entry-level de până la 50%.

Tinerii vin la un job pentru „fun”, mai degrabă ca să nu stea acasă, să câştige nişte bani şi să bifeze o primă experienţă în CV. Dacă cineva stă mai mult de şase luni în primul job, este o minune. Această situaţie nu este specifică doar României, ci se regăseşte în toate pieţele vestice.

Chiar dacă firmele pledează pentru stabilitate şi pentru a păstra angajaţii o perioadă mai lungă de timp, de la un anumit nivel încolo nu sunt dispuse să recompenseze acest lucru printr-o creştere substanţială a salariilor. Dacă vrei o creştere rapidă a salariului, cea mai bună variantă este să te mişti foarte repede de la o companie la alta, de la un job la altul, obţinând astfel, la fiecare şase luni, o majorare salarială de 10–20%. Dacă tragi linie, ceea ce câştigi prin schimbarea frecventă a locului de muncă nu vei obţine niciodată rămânând într-un singur job pe termen lung. Desigur, acest model funcţionează doar până la un anumit punct, pentru că atunci când cineva îţi analizează CV-ul şi observă o schimbare de job la fiecare şase luni sau un an, s-ar putea să te considere un simplu „vânător” de salarii mai mari. Pentru foarte multe joburi, studiile contează foarte puţin. De altfel, România este pe ultimele locuri în Europa – chiar pe ultimul loc – în ceea ce priveşte angajarea într-un domeniu pe baza studiilor specifice.

Sunt cazuri în care inginerii lucrează în call-centere, absolvenţii de Litere sunt angajaţi în HoReCa sau nu este necesar să termini Politehnica, Matematica ori Cibernetica ca să ocupi o poziţie de programator. Bogdan Badea de la eJobs atrage atenţia că piaţa românească nu oferă consiliere adecvată pentru a-i ghida pe tineri către un domeniu, o şcoală sau o facultate care să-i sprijine ulterior în ceea ce îşi doresc să facă. Mulţi aleg o facultate doar din obligaţie, iar apoi ajung să lucreze într-un domeniu care nu are nicio legătură cu studiile urmate.

Sunt domenii – cum ar fi HoReCa – în care poţi câştiga, imediat după angajare, mai mulţi bani decât dacă ai termina o facultate şi ai lucra, de exemplu, într-o bancă. Faptul că tot mai mulţi tineri intră pe piaţa muncii de la vârste din ce în ce mai mici arată că banul începe să conteze tot mai mult, iar oamenii se uită la salarii şi la modalităţile prin care pot câştiga mai mult, mai repede. Întrucât nu există o diferenţă semnificativă pe piaţa muncii în funcţie de şcoala absolvită, tinerii încep să se îndrepte către şcoli mai uşoare, mai lejere, iar ulterior vizează sectoarele care plătesc cel mai bine. Necesarul de „gulere albe” devine din ce în ce mai ridicat, însă piaţa se restrânge, ceea ce pune o presiune tot mai mare pe creşterea salariilor.

Inteligenţa artificială, ChatGPT, automatizarea, robotizarea şi digitalizarea îşi vor pune amprenta asupra pieţei muncii în mod semnificativ în următorii ani – nu chiar de mâine. Până atunci, pentru noile generaţii joburile sunt doar nişte experienţe. Ei consideră că firmele le sunt datoare să le ofere aceste experienţe. Modul lor de a privi munca este mai degrabă socialist decât capitalist: companiile trebuie să aibă grijă de ei, exact cum, în comunism, societatea avea grijă de oameni.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)