Ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat. Odinioara, pe cand purecii potcoviti cu noua ocale mai sareau cate noua stanjeni, scriam intr-o alta revista despre cum a declansat Nastase o avalansa neintentionata in PSD, introducand principiul alegerilor interne pe sistem democratic. Speranta sa nemarturisita era ca, procedand astfel, va izbuti sa impuste doi iepuri dintr-o lovitura: isi va consolida pozitia in partid, promovandu-si oamenii in posturi cheie, si va da ceea ce se cheama "o lovitura de imagine".

Spuneam atunci ca putin conteaza matrapazlacurile de moment dintr-o filiala sau alta. Democratia e parsiva. Aidoma personajului din proverb, ii dai un deget si-ti ia toata mana. Odata creata o bresa in sistem prin care sa se poata strecura, o face fara sa mai stea pe ganduri si, mai devreme sau mai tarziu, o largeste pana la proportiile Marelui Canion. Nu poti fi "putin democrat", dupa cum nu poti fi "putintel gravida".

O stiu si aborigenii din Australia: un bumerang azvarlit cu pricepere se va intoarce mai devreme sau mai tarziu, asa ca trebuie sa ramai mereu cu ochii in patru. Bumerangul lansat de Nastase in urma cu doar cativa ani s-a intors saptamana trecuta, culcandu-l fara crutare la pamant. (Ce-i drept, pana si aborigenii australieni s-ar fi scarpinat nedumeriti in crestet la vederea unui bumerang atat de nazdravan, care loveste de doua ori: intaia oara, la ultimul Congres PSD, cand tinta Nastase a fost atinsa, dar nu doborata, iar a doua oara doar pentru a sfarsi ceea ce incepuse atunci. De aici, probabil, si nedumerirea celui in cauza.) Fara democratia interna, introdusa chiar de fostul premier, o asemenea evolutie ar fi fost imposibila. Asta, insa, nu exclude manevrele de culise la care facea referire Nastase. Ba chiar dimpotriva.

Prin definitie, democratia presupune manipulare mai mult sau mai putin grosolana, persuasiune si jocuri de culise. O stiau grecii, cand l-au condamnat pe Socrate. O stiau romanii, au aflat-o si Iliescu, Nastase. Tocmai de aceea, democratia in sine nu reprezinta nici o virtute si nu reprezinta ca atare vreun panaceu universal. Oprisan sau Vanghelie, aflati printre cei mai zgomotosi pesedisti favorabili debarcarii lui Nastase, nu reprezinta decat oglinda in mic a succesului democratic de care se bucura la scara nationala personaje ca Vadim Tudor sau, mai recent, Gigi Becali.

Aici apare si greseala celor care mai spera inca intr-o reforma morala a PSD dupa o infuzie democratica atat de spectaculoasa. E ca si cum ai spera ca, daca penicilina e, in general, un antibiotic eficient, o doza masiva poate intoarce si-un mort de la groapa. Democratia, ca si penicilina, are limitele ei. Nu poate face minuni si depinde de pacientul caruia i se administreaza. Un pacient alergic la penicilina, bunaoara, nu va rezista socului.

Nici PSD. Cum ar da-o, cum ar suci-o, tot prost iese la capitolul imagine. Daca isi decapiteaza suspectii de coruptie, ramane si fara membri si cu imaginea unui partid disperat, in care se sfasie unii pe altii, pentru a-si asigura supravietuirea. Daca nu o face, ramane cu eticheta de partid al coruptilor. In absenta parghiilor puterii detinute pana mai an si lipsit, pe motive de Basescu, pana si de speranta unei reveniri in forta, gen anul 2000, partidul se afla in moarte cerebrala.

Optiunile, in astfel de cazuri, sunt mai degraba limitate. Poti incerca sa mentii pacientul in viata cu ajutorul aparatelor, stiind cu siguranta ca nu va iesi niciodata din stadiul de "leguma". Sau poti lua taurul de coarne, declarand pacientul mort, dar folosind organele inca intacte pentru un transplant riscant, dar cu sanse de izbanda.

Hamletiana intrebare "a fi sau a nu fi" se traduce in cazul PSD prin "a scinda sau a nu scinda partidul". Mai exact, se traducea astfel pana saptamana trecuta, pentru ca demiterea lui Nastase complica putintel datele problemei. O sciziune initiata de acesta ar putea compromite pana si ideea scindarii, inchizand in acest fel ultima fereastra de oportunitate pentru bruma de politicieni valorosi ai partidului. Dupa o scindare intre Nastase, pe de o parte, si Geoana plus Iliescu, pe de alta, ce "partida" va alege, bunaoara, grupul de la Cluj? Dar Adrian Severin? Dar Cristian Dumitrescu? Dar bietul alegator de rand? Cum sa determini care-i "noul" si care "vechiul" PSD?

Sunt intrebari serioase, care necesita raspunsuri pe potriva. Adica decizii mult mai spectaculoase decat o simpla indepartare a lui Nastase din functiile de conducere, la presiunile social-democratilor europeni. Din nefericire pentru social-democratia din Romania, cel solicitat sa ia o astfel de decizie e, in acelasi timp, medicul, pacientul decerebrat si familia apartinatoare. Descurca-i, daca poti.