Razboaiele legale
Gary Reback a studiat programarea la Yale University, a absolvit Magna Cum Laudae in 1971, iar apoi s-a decis sa urmeze Dreptul la Stanford, unde s-a specializat in legi antitrust. In practica legala, datorita dublei sale specializari destul de particulare, a lucrat pentru mulţi dintre jucatorii importanţi ai Silicon Valley, printre care Borland, Sun Microsystems, Netscape, Apple, Novell.
A devenit celebru datorita succesului demersurilor antitrust iniţiate la mijlocul anilor '90 impotriva practicilor monopoliste ale Microsoft; printre altele, un punct important in aceasta discuţie era includerea gratuita a browserului Internet Explorer in sistemul de operare Windows, oferind aşadar acestui produs un avantaj nemeritat in faţa Navigator-ului celor de la Netscape (clienţi ai domnului Reback). In 2003, dupa caţiva ani de antreprenoriat, in care s-a ocupat de startup-ul de telefonie prin internet Voxeo, Gary Reback a revenit in practica legala ca aparator al PeopleSoft in procesul impotriva preluarii ostile operate de Oracle (şi intorcandu-se astfel impotriva unuia dintre suporterii sai cei mai importanţi in cazul Microsoft, Lary Ellison).
Este autorul volumului "Free the Market!"1, in care avertizeaza asupra modului in care corporaţiile pot deveni obstacole impotriva inovaţiei şi piedici impotriva micului antreprenoriat.
Gary Reback descrie intr-un articol din Forbes din iunie 20022 un moment, in opinia sa simptomatic, din culisele razboaielor legale intercorporatiste. Povestea se petrece prin anii '80 cand Sun Microsystems, pe atunci un mic producator de hardware si software, client de-al sau, a fost ameninţat de IBM cu acţiuni legale cauzate de incalcarea unui numar de şapte patente aflate in proprietatea IBM. IBM a solicitat o intrevedere cu conducerea Sun, unde s-a prezentat cu o armata de paisprezece avocaţi.
Cum discuţia in jurul celor şapte patente incalcate s-a dovedit repede triviala, iar acuzaţiile IBM s-au aratat uşor de demontat - Sun işi facuse temele - IBM a hotarat sa forţeze un acord astfel: "Bine, poate nu incalcaţi aceste şapte patente. Insa IBM deţine in Statele Unite alte 10.000 de patente. Chiar vreţi sa gasim şapte patente pe care Sun le incalca, ori preferaţi sa semnaţi acum o inţelegere şi un cec de 20 de milioane de dolari?". Inutil de spus,Sun a acceptat şi şi-a cumparat astfel liniştea de a inova.
Povestea se repeta in zilele noastre cu o frecvenţa naucitoare. Microsoft, Oracle, Google, Apple, SAP au constant deschise zeci de procese de incalcare a patentelor cu diverse companii, pe diverse funcţionalitaţi ori opţiuni oferite de produsele lor (de pilda Microsoft Office, produsele Oracle pentru eCommerce sau Supply Chain Management, ori suita ERP a SAP) cateodata pe chestiuni triviale cum ar fi comportamentul unui meniu de context, alteori pe chestiuni mai serioase precum folosirea unei tehnologii proprietar cu ignorarea - intenţionata sau nu - a posibilelor implicaţii legale. Cele mai multe dintre aceste procese se incheie cu inţelegeri precum cea dintre IBM si Sun, altele conduc la lupte aprige in instanţe de judecata.
Care e miza acestor lupte? Desigur, oficial, un patent este o forma de a incuraja inovaţia. In mod ideal, e normal ca legea sa protejeze rezultatele investiţiilor in cercetare şi dezvoltare (R&D) ale unei organizaţii impotriva preluarii şi folosirii lor imediate şi nemeritate de catre competitorii acesteia. In practica insa, se vor intalni situaţii precum cea povestita de Gary Reback in articolul sau din Forbes. Organizaţiile mari vor strange portofolii impresionante de patente pe care le vor folosi atat ca intrumente de protecţie, in buna intenţie a legii, cat şi ca instrumente de intimidare a concurenţei (ceea ce seamana mult cu o taxa de protecţie mafia).
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro