Partidul National Liberal a iesit bine dintr-un Congres care se anunta mai zbuciumat decat a fost. Cat de mult este Calin Popescu-Tariceanu figura noua, credibila si de va-loare? Despre el se vorbeste in politica au-tohtona inca din 1990. Pana de curand, s-a aflat insa mai degraba in randul al doilea sau al treilea, remarcandu-se mai ales prin sobrietate.

Dupa aproape 15 ani de apartenenta la haita lupilor tineri, Tariceanu a devenit mana de fier in partid. Un pic cam devreme, cred unii, care se mira cum de a urcat atat de repede si de sus cineva care, pana in urma cu mai putin de un an, era doar unul dintre vicepresedintii PNL. Un pic cam prea in forta, spun altii, care il asteapta la cotitura. Una peste alta, lista conducerii PNL arata bine, macar la nivel de imagine, fiind alcatuita, in general, din personaje credibile si de substanta.

Ceea ce nu-i deloc rau.

Partidul Democrat e in fata unei dileme: Emil Boc sau Adriean Videanu? Ambii, figuri noi, credibile si apartinand generatiei politice mature, postdecembriste. Daca Videanu va ajunge la Primaria Capitalei, e posibil ca PD sa-si fi gasit noul lider (altul decat cel recomandat de Traian Basescu). Asta in conditiile in care, pana la "evenimentul Basescu", PD nu parea ca se poate dezlipi de puloverul lui Petre Roman (altfel, un politician prematur trecut pe linie moarta).

Dupa "evenimentul Cotroceni", in PD se simte un soi de vid de putere. Vid pe care Traian Basescu se  abtine cu greu sa nu-l reumple, dupa modelul Iliescu-PSD. Ceea ce ar fi un pericol pentru partid. Vid sesizat de Cozmin Gusa si/sau cei care i-au dat ideea/l-au sprijinit sa se gandeasca sa controleze o forta politica cu mare potential. Amanunt important: oricine va "castiga" PD va avea sange proaspat. Pariul e sa nu aiba loc rupturi.

Partidul Social Democrat are, poate si din cauza inertiei specifice organizatiilor masive, cele mai mari probleme la capitolul "sange proaspat". Pentru ca, desi baza de selectie a fost mereu mai vasta decat in oricare alt partid, "inventiile" au fost, de-a lungul timpului, mai degraba de genul Nicolae Vacaroiu decat de tipul mult mediatizatului Victor Ponta. Modelul a fost Rodica Stanoiu si nu Cristian Diaconescu. Iar discutiile de innoire de acum pornesc tot de la Ion Iliescu si Adrian Nastase.

Desi, o recunosc si cei mai indarjiti adversari, are prin rezerva de cadre cateva nume interesante, care risca insa sa ramana inca mult si bine deoparte. Impresia e ca miscarile reformiste apartin doar gruparilor Dancu-Rus sau Ponta (o pozitie interesanta a avut si venerabilul Sergiu Nicolaescu) si ca rezultatul lor nu va fi decat izolarea autorilor sau eventuale miscari secesioniste. Ambele variante, proaste. Partea buna ar putea fi premisele lepadarii de baroni si de apucaturile acestora gratie inclusiv eforturilor Parchetului National Anticoruptie.

UDMR, considerata una dintre cele mai europene formatiuni politice din Romania, are acelasi lider, Marko Bela, de mai multa vreme si cativa grofi de drept. Dar a propus, e drept, o echipa numeroasa de politicieni tineri, unii dintre ei ajunsi deja in functii importante prin ministere. UDMR are parte si de "norocul" puternicei opozitii facute de UCM, ceea ce indeamna la perpetua vigilenta si nevoie de actiune, deci de sange proaspat.  

Partidul Romania Mare pare sa conteze din ce in ce mai putin la capitolul modernizare si viitor. Oricum, nu a excelat niciodata in a propune personaje noi si credibile, iar faptul ca pierde pe drum tot mai multi - hai sa le zicem - "lideri din esalonul doi" dovedeste ca nici nu exista perspective de mai bine. Partidul Umanist din Romania pare, de asemenea, ca traieste doar prin si pentru liderul sau, Dan Voiculescu. "Sperantele" Codrut Seres si George Copos, chiar daca sunt, e drept, figuri noi in politica, mai au inca mult pana la a se dovedi credibili si de valoare. Fireste, au sansa de a face parte dintr-un guvern condamnat la performanta rapida si concreta.

PNTCD are sansa ca, in contradictie cu imaginea de prafuiala care i-a fost atasata in ultimii zece ani, sa devina o sursa importanta de sange proaspat in politica romaneasca. Exista, pe de o parte, energia lui Gheorghe Ciuhandu si, pe de alta parte, uriasa energie po-pulara europeana.

Jumatatea plina a paharului poate fi, asadar, apa vie pentru Romania. Important e ca oamenii noi cu care, treptat, vom avea de a face sa fie, cu adevarat, altii, mai buni. Altfel, vom ramane doar bietii captivi ai unei realitati de tip Alzheimer.