Subiectele săptămânii trecute, în redacţia BM, au fost CSR, inovaţiile şi alegerile. Primele două pentru că la momentul scrierii acestui text redacţia BUSINESS Magazin pregătea conferinţa „Cum transformă companiile viitorul prin inovaţie şi sustenabilitate”. Şi se isprăviseră alegerile parlamentare, care nu au mai generat stupoarea din primul tur al prezidenţialelor, dar rezultatele stârnesc suficientă îngrijorare. Mai e un hop, turul doi pentru alegerea celui dintâi om în stat, care se vor fi terminat la vremea când apare revista pe birourile sau ecranele cititorilor.

Cele trei subiecte menţionate par a nu avea mare tangenţă, dar de fapt au. N-am vorbi şi nu ne-am preocupa câtuşi de puţin de teme rafinate ca inovaţia şi politicile de CSR dacă am fi cufundaţi în negură. Negura este, în opinia mea, cuvântul care descrie cel mai bine şi cuprinzător perioada comunismului - starea, trăirile, foamea, frica, frigul, întunericul (la propriu şi la figurat), lipsa de speranţă. Negură care nu s-a disipat brusc şi a fost nevoie de un proces îndelungat şi anevoios pentru a ajunge aici – când oricine poate zice orice, oricând, despre oricine, când putem călători oriunde, când cel mai adesea efortul şi norocul sunt sificiente pentru a clădi cariere, branduri, afaceri, inovaţii, unicorni.

Sigur, lucrurile nu sunt şi nu vor fi niciodată perfecte. Avem borduriade, azilele groazei, ţepe, corupţie. Dar acum putem să răcnim – şi uneori nu degeaba – ce nu e convine. Altădată şi în alte locuri şi acum în lumea largă, rănetul e înnăbuşit, interzis, penalizat. De ce să renunţăm la drepturi, chiar aşa insuficiente cum ne par? Prea multă lume nu ştie sau uită cât de rău a fost odinioară. Când chiar ascultarea unor posturi de radio străine era ilegală.

Acum suntem conectaţi la ştirile de pe tot mapamondul şi doar filtrul gândirii proprii (ne) dictează ce să citim, credem, urmărim, pe cine să votăm, cui să dăm like sau unfriend.

Pe de altă parte, aproape că nu e zi în care să nu apară veşti despre vreo nouă investiţie în legată de intenţia de a clădi un viitor mai bun, fie că e vorba de reciclare, plantări de copaci, dezvoltarea comunităţilor, sprijin pentru cei mai vulnerabili, tranziţie spre o energie mai verde. Acestea sunt şi câteva dintre domeniile alese de companii pentru a se implica în proiecte de CSR, aşa cum arată şi poveştile reunite în ediţia din acest an a catalogului dedicat şi pe care îl vom lansa în curând. 

Sigur, roata nu s-a inventat aici, iar strategiile de CSR şi sustenabilitate sunt importate, din ţări în care aceste fenomene sunt deja o regulă în business. Astfel, 95% dintre cele mai mari 250 de companii din lume publică în prezent ţintele de reducere a emisiilor de carbon faţă de 80% în 2022), arată cel mai recent studiu realizat de KPMG privind Raportarea Sustenabilităţii. Studiul se derulează din doi în doi ani, din 1993, iar România a făcut din nou parte din acest proiect; iar analiza a arătat că, din cele 100 de companii din ţara noastră analizate, 78 au publicat informaţii privind sustenabilitatea fie într-un raport de sine stătător, fie ca parte a raportului de management. Comparativ cu studiul anterior realizat în 2022, s-a înregistrat o creştere de patru puncte procentuale a numărului de companii raportoare. Altfel spus, şi la acest capitol ne-am înscris în tendinţele din partea „luminată” a lumii.

Şi în ce priveşte inovaţia, am intrat „în bandă”. În ultimii ani, România a alocat mai puţin de 0,5% din PIB pentru sectorul de cercetare-dezvoltare. Spre comparaţie, media europeană se plasează mai degrabă spre 2,27%, fiind de câteva ori mai mare. Altfel spus, suntem codaşi la acest capitol (dar totuşi suntem în cea mai performantă clasă, într-o „şcoală” de nivel înalt). Chiar dacă studiile arată că suntem inovatori modeşti, plasându-ne an de an la coada clasamentului prin comparaţie cu ţăriile alte europene, şi pe plan local există preocupare şi interes pentru acest domeniu. În companii sunt tot felul de poveşti despre inovaţii dezvoltate pe plan local sau de echipele de aici pentru afacerile din întreaga lume. Dar chiar şi-aşa codaşi cum suntem, tot e mai bine decât în alte ţări unde opresiunea este o realitate. Rămâne de văzut pe ce traseu ne vom îndrepta paşii şi ce vom alege – negură sau lumină.