În alte zone din ţară sunt companii care dau bonus 1.000-1.300 de lei celor care recomandă sau aduc oameni care pot fi angajaţi.

Oana Botolan Datki, SEE managing partner la Consulteam, spune că firmele au ajuns să aplice politica de recrutare: Îi angajez pe toţi cei care vor să lucreze la mine. Adică nu mai contează ce ştiu, ce pot face, ci doar să vină să lucreze.

Piaţa muncii din România a dat atât de mult în clocot încât riscă să se evapore de tot în timp: şomajul a coborât la cel mai redus nivel din ultimii 10 ani, 4,7%. Pur şi simplu nu mai ai de unde să atragi oameni din intern.

Conform ultimelor date Eurostat, pe medie, un tânăr din România se mută de la părinţi la 27,9 ani faţă de 26,1 ani cât este media Uniunii Europene.

O schimbare de trend în România: fetele pleacă de acasă la 25,6 de ani, o vârstă în scădere, în timp ce băieţii pleacă la 30 de ani, o vârstă în creştere. Confortul de acasă de la mama pentru băieţi este destul de greu de înlocuit, având în vedere că fetele vor să aibă cariera lor, iar casa trece pe locul trei. Vacanţele sunt pe locul doi.

În Europa, în medie, fetele pleacă de la părinţi la 25,1 ani, în timp ce băieţii la 26,1 ani.

În Italia, băieţii pleacă de acasă la 31,3 ani, iar fetele la 29 de ani. În Suedia, băieţii pleacă la 19,7 ani, iar fetele la 19,6 ani.

Când pleci de acasă este de presupus că ai un job sau că eşti în căutarea unuia. România începe puţin să se schimbe în sensul că noua generaţie, având confortul de acasă, aşa cum este el, nu se grăbeşte să-şi caute un loc de muncă, preferând spre exemplu, să-şi continue studiile cu un master. Va vedea el mai încolo ce va face cu acest lucru.

Dacă au nevoie de bani se angajează în retail, în call-centere, în cafenele, de unde pot să plece şi mâine, dacă nu au chef să mai dea telefoane sau să vorbească cu clienţii. De multe ori nici nu mai anunţă că nu mai vin la muncă, iar companiile se trezesc fără om la job. De unde să găsească altul în 10 minute?

Pe de altă parte, sindicatele, ce-i drept, au o voce mai scăzută în zilele noastre, încearcă să obţină tot timpul bani mai mulţi pentru membrii lor. Până acum nu am auzit să aibă politici în care să ţină oamenii în firmă, să ajute într-un fel sau altul angajatorul să aibă o fluctuaţie mai redusă de personal, sau chiar să găsească angajaţi pentru companii.

Poate sindicatele ar trebui să-şi facă firme de personal, ca Adecco, de exemplu, ca să susţină companiile şi până la urmă să ţină joburile aici, în oraşul lor sau în România. Dar mai mult decât atât, să ţină într-un fel sau altul oamenii la job. Pe vremea lui Ceauşescu se dădeau case prin intermediul sindicatelor. Dacă atunci a fost un lucru bun, ce a permis o urbanizare accelerată a României, poate ar trebui să se scoată din istorie aceste modele de atragere şi ţinere a forţei de muncă. Dar poate nu e treaba lor, deşi ar trebui să fie.

România este într-un moment favorabil pentru piaţa forţei de muncă, având în vedere că acum cererea este mai mare decât oferta. Ce-i drept poate să fie o cerere înşelătoare, respectiv să fie doar din câteva sectoare unde se înregistrează creşteri susţinute: automotive, retail, industria hotelieră şi de restaurante, unde salariile sunt mai mici, şi IT, service-centere, unde salariile sunt mai mari.

La polul opus, din perspectiva ofertei, oamenii sunt total bulversaţi întrucât nu ştiu încotro să se ducă. Dacă ai început într-o industrie, într-un anumit sector, este destul de greu să schimbi domeniul de activitate. Este greu să treci din retail sau cafenea în industria pură, chiar şi la bandă.

De asemenea, planurile de carieră există, mai cu seamă în planurile celor de la HR, care trebuie să facă unui candidat capul calendar, în încercarea de a convinge că la ei este cel mai bun loc pe care poate să-l găsească un angajat. Şi pentru companii este greu să mute un om de la o secţie la alta şi atunci uită de acest plan de carieră sau îl aplică doar când pleacă cineva şi trebuie înlocuit peste noapte.

Indiferent cum este acum situaţia, piaţa muncii, angajatori şi angajaţi deopotrivă trebuie să se bucure, fiecare în felul lui, de acest tablou suprarealist din România: primeşti bonus dacă te prezinţi la muncă.