Cum era de asteptat, Comisia pentru Valori Mobiliare (SEC) i-a acuzat pe purtatorii de pantofi Gucci de la Goldman Sachs de participare intr-o retea de talharie a gulerelor albe.

Folosesc termenul de talharie in sensul dat de economistii George Akerlof si Paul Romer intr-un studiu din 1993 intitulat "Talharia: economia subterana a falimentelor pentru profit". Acel studiu, scris in perioada convalescentei dupa criza caselor de economisire-creditare din perioada Reagan, sustinea ca multe dintre pierderile crizei erau rezultatul fraudelor deliberate. S-a intamplat la fel si in actuala criza financiara?

Cele mai multe discutii cu privire la rolul fraudei in actuala criza s-au concentrat pe doua forme de inselaciune: imprumuturile excesiv de riscante si o reprezentare distorsionata a riscurilor. Evident, unii dintre cei ce s-au imprumutat au fost atrasi sa ia credite complexe si scumpe pe care nu le intelegeau - un proces facut posibil de reglementarile federale din epoca Bush, care nu au reusit nici sa opreasca imprumuturile abuzive si nici sa lase statele sa actioneze individual in aceasta privinta. Si, in cea mai mare parte, furnizorii de imprumuturi riscante nu le pastrau in portofoliu, ci le vindeau investitorilor, in unele cazuri stiind cu siguranta ca potentialul de pierderi era mai mare decat isi inchipuiau cei care cumparau aceste imprumuturi sau instrumentele financiare ce aveau la baza aceste imprumuturi.

Ce vedem noi acum sunt acuzatii referitoare la o a treia forma de frauda. Stim de ceva vreme ca Goldman Sachs si alte companii au promovat instrumente financiare complexe avand la baza ipoteci imobiliare, chiar daca aveau in plan sa faca profit din pariuri pe prabusirea cotatiilor acestor instrumente. O asemenea practica, desi reprobabila, nu era si ilegala. Dar acum SEC sustine ca Goldman a creat si vandut instrumente financiare care erau de la bun inceput destinate esecului astfel incat un important client al bancii sa poata face profituri frumoase de pe urma acestui esec. Asta as numi eu talharie. Si Goldman nu e singura firma acuzata de asa ceva. Potrivit site-ului de jurnalism de investigatie ProPublica, proaspat castigator al premiului Pulitzer, mai multe banci au ajutat la promovarea si vanzarea de instrumente financiare sortite esecului, de pe urma carora a profitat fondul de investitii cu grad ridicat de risc Magnetar, care paria tocmai pe acele esecuri.

Deci ce rol a jucat frauda in criza financiara? Nici imprumuturile riscante si nici vanzarea de ipoteci cu argumente false nu au cauzat criza. Dar cu siguranta au inrautatit-o, atat pentru ca au ajutat la umflarea bulei imobiliare, cat si pentru ca au creat un pachet de active care aveau sa ajunga negresit reziduuri toxice odata ce acea bula s-ar fi spart.

Cat despre presupusa creare de instrumente menite esecului, acestea ar putea sa fi marit pierderile bancilor care erau de partea perdanta in acele tranzactii, adancind criza bancara care a transformat spargerea bulei imobiliare intr-o catastrofa de dimensiunile intregii economii.

Intrebarea evidenta este daca o reforma financiara de tipul celei avute in vedere in aceste zile ar fi putut preveni o parte sau toate aceste fraude ce par sa fi inflorit in ultimul deceniu. Iar raspunsul este ca da.

Pe de o parte, o agentie independenta de protectie a consumatorului ar fi contribuit la limitarea imprumuturilor riscante. O alta prevedere din propunerea legislativa din Senat, care solicita creditorilor sa-si asume 5% din riscul imprumuturilor pe care le transfera sau le securitizeaza, ar fi limitat practica imprumuturilor neperformante care sa fie vandute apoi investitorilor nestiutori.

E mai putin clar daca propunerile pentru reforma sectorului derivativelor - care in principal cer tranzactionarea transparenta a instrumentelor financiare complexe, dupa modelul actiunilor si al obligatiunilor - ar fi prevenit presupusele abuzuri de la Goldman (desi e probabil ca ar fi impiedicat ca asiguratorul AIG sa intre in mlastina si sa ceara salvarea de la guvern). Ce putem spune e ca versiunea finala a reformei financiare ar fi bine sa includa termeni care previna astfel de talharii - in special ar trebui sa blocheze crearea de obligatiuni tip "CDO sintetice" - cocteiluri de derivate de tip credit default swap, ce le-au permis investitorilor sa se angajeze in pariuri mari pe active pe care de fapt nu le detineau.

Principala morala pe care trebuie sa o desprindem din acuzatiile aduse impotriva Goldman, totusi, nu se refera la detaliile reformei, ci la nevoia urgenta de a schimba intregul Wall Street. Ascultandu-i pe lobbystii sectorului financiar si pe politicienii republicani care s-au inhaitat cu ei, ai crede ca totul va fi bine atata vreme cat guvernul federal promite ca nu va mai acorda pachete de salvare financiara. Dar asta este total gresit - si nu doar pentru ca nicio astfel de promisiune nu ar fi credibila, ci pentru ca mare parte din sectorul financiar s-a transformat intr-o retea infractionala, un joc in care o mana de oameni sunt platiti regeste ca sa induca in eroare si sa stoarca de bani consumatorii si investitorii. Si daca nu dezumflam avantul acestor practici, jocul va continua.