Să privim lucrurile oarecum detaşat: un pion oarecare atacă o maşină de poliţie, o acţiune ce şi-a luat obolul de vieţi, dar care poate părea, în logica teroristă, un eşec.

Nu este aşa.

Atentatul a trezit deja în rândul publicului francez resentimentele legate de modul în care autorităţile reuşesc să administreze problema terorismului.

Să numărăm: 7 atentate înainte de 2015, la care se adaugă 9 ianuarie 2015 - Charlie Hebdo, 3 februarie 2015, 19 aprilie 2015, 26 iunie 2015, 21 august 2015, 13 – 14 noiembrie 2015 (Bataclan, Stade de France), 1 ianuarie 2016, 7 ianuarie 2016, 13 iunie 2016, 14 iulie 2016 (NIsa), 19 iulie 2016, 26 iulie 2016, 19 august 2016, 30 august 2016, 2 septembrie 2016, 4 septembrie 2016, 8 septembrie 2016, 3 februarie 2017, 16 martie 2017, 18 martie 2017, 20 aprilie 2017.

Poţi să nu vorbeşti de un eşec al autorităţilor? Poţi evita, locuitor al Nisei sau al Parisului sau al Franţei, pornirea de revoltă împotriva oricui, fie el preşedinte de stat, şef de serviciu secret, şef de poliţie sau doar simplu poliţist? Nu ţi se par potrivite orice măsuri extreme, poţi să nu dai dreptate discursului populist?

Citiţi continuarea pe www.mediafax.ro