Felix Tătaru de la GMP, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria de publicitate din România, a dezvoltat un nou proiect: City Index, un top, un clasament al oraşelor din România după 51 de criterii. Într-un final a făcut un clasament prin care a consolidat toate datele pentru cele 41 de municipii reşedinţă de judeţ. Analiza, desfăşurată pe parcursul a doi ani, a luat în considerare calitatea oraşelor – măsurată prin educaţie, sănătate, conectivitate, atracţii, mediu natural; prosperitate - economie, finanţe, dinamică socială, tehnologie;  vibraţie - divertisment, cultură şi sport, vitalitate socială şi turism. Pe primul loc în acest clasament al oraşelor reşedinţă de judeţ, care include toţi indicatorii, a ieşit Cluj-Napoca, urmat de Bucureşti, Sibiu, Braşov, Timişoara, Iaşi, Oradea, Târgu-Mureş, Alba Iulia, Constanţa. Suceava mea a ieşit pe locul 11. Dacă ne uităm puţin în detaliu, primele oraşe ca prosperitate sunt Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu, Oradea,  ca vibraţie sunt Sibiu, Cluj, Bucureşti, Constanţa, Braşov, iar din punctul de vedere al calităţii sunt Cluj, Bucureşti, Sibiu, Braşov, Iaşi. Care ar fi oraşele surpriză: Râmnicu Vâlcea are speranţa de viaţă cea mai mare, Alba Iulia are cea mai mare calitate combinată a învăţământului gimnazial şi liceal, Clujul are cel mai mare procent de elevi şi studenţi din totalul populaţiei, aproximativ 40%, Craiova are cele mai multe zile însorite într-un an, Oradea are cea mai mare densitate antreprenorială dintre oraşele sub 200.000 de locuitori, iar Iaşiul are cel mai bun raport dintre populaţia în vârstă şi populaţia tânără. La ZF Live l-am întrebat pe Felix unde ar fi vrut să se nască, iar răspunsul a fost Iaşi, unde ar fi vrut să facă şcoala, iar răspunsul a  fost Alba Iulia, unde ar fi vrut să meargă la facultate, iar răspunsul a fost Cluj, unde ar fi vrut să muncească, iar răspunsul a fost Bucureşti, şi, în final, unde ar vrea să îmbătrânească bine, iar răspunsul a fost Braşov sau Râmnicu Vâlcea. Prin acest City Index, prima ediţie, putem avea o privire generală asupra oraşelor mari din România. S-ar putea ca acest City Index să ajungă unul dintre cele mai valoroase topuri privind calitatea marilor oraşe din ţară. Fiecare dintre noi are întrebări legate de calitatea vieţii. Bucureştiul este un oraş bun atunci când munceşti, pentru că oportunităţile sunt mult mai multe, salariile sunt mult mai mari, entertainmentul este mult mai bun, mai ales când eşti tânăr. Dacă ai copii, Bucureştiul poate nu ar fi prima opţiune pentru şcoală, ci Alba Iulia, dacă vrei să îmbătrâneşti bine, nu ştiu dacă Bucureştiul este cel mai bun oraş, ci dimpotrivă.

Clujul a ajuns un oraş extraordinar pentru tineri, dovada fiind chiriile şi preţurile apartamentelor din ce în ce mai mari. Iaşiul, datorită complexului Palas, a fost adus în topul oraşelor din România. Îmi amintesc că în anii ’90 România pierdea investiţii străine în favoarea Budapestei, Pragăi sau Varşoviei pentru că nu avea malluri, nu avea entertainment, nu avea restaurante etc. Criteriul pentru localizarea unei investitii, de la un anumit nivel încolo, ţine mai mult de alte criterii legate de şcoala copiiilor, entertainment, zboruri cu avionul. Prea puţini primari şi-au pus problema cum să facă astfel încât oraşul lor să fie locuit, adică să atragă investiţii străine, investiţii româneşti, să aibă malluri, astfel încât oamenii să rămână în oraş, în special tinerii sau alţii să vină în oraşul lor. Clujul a fost pus de Boc pe harta entertainmentului de Untold, iar Universitatea Babeş-Bolyai a devenit un aspirator pentru tinerii din întreaga ţară. Foarte multe oraşe au pierdut pentru că edilii, pentru că liderii politici au devenit jupânii acelor oraşe, unde orice investiţie era făcută doar dacă se dădea comision de intrare. Pe nimeni nu a interesat că tinerii, că familii întregi fugeau din oraşele lor pentru că nu aveau ce face acolo, pentru că joburile bune erau la stat, pentru că nu veneau investiţii străine care să atragă ulterior şi investiţii antreprenoriale româneşti. Joburile erau prost plătite şi fiecare stătea cu mâna întinsă la tartorii locali. În mod normal, cu acest City Index în braţe, primarii, edilii locali, începând de la şefii pe educaţie, pe sănătate, şefii din Poliţie, şefii de la cultură, şefii de la sport, şi nu în ultimul rând oamenii de afaceri locali, care mulţi au făcut bani, dar oraşele lor au rămas în urmă, ar trebui să stea la aceeaşi masă şi să se gândească cum dezvoltă oraşul în care ei stau. România are acum bani cât nu a avut niciodată, trebuie doar să îi ia, iar cei care îi administrează să fure mai puţin.În condiţiile în care Europa şi lumea globală se confruntă cu tensiuni fără precedent, în condiţiile în care România a recuperat o parte din decalajele economice faţă de vest, o parte din cei 5 milioane de români din afară, care au făcut ceva bani, se gândesc să revină acasă. Dar ce să facă în oraşele lor? Aceasta este întrebarea următoarelor două decenii. Dacă în anii ‘90 lumea avea motive să fugă din România pentru că se prăbuşise un sistem, nu mai erau locuri de muncă, nu veneau investiţii, acum situaţia este diferită. Cât câştigi în Napoli sau în sudul Italiei poţi să câştigi şi în România.

La fel cum şi întrebările din titlu vor fi din ce în ce mai valabile.   ■

(cristian.hostiuc@zf.ro)