„Salut! Salut! Ce faci? Am ieşit de la muncă. De la muncă? Ce cauţi pe aici, că parcă lucrai pe lângă Unirii? Nu mai sunt acolo, m-am mutat! Şi unde eşti acum? Sunt la Metrou! La Metrou? Ce faci acolo? Sunt impiegat de mişcare! Ce? De unde? Păi, acum mai mulţi ani am făcut nişte cursuri care mi-au fost de folos acum! Şi de ce te-ai dus acolo? Salariul este mai mare şi ies la pensie la 56 de ani!

Dar de ce să ieşi la pensie la 56 de ani?... ”

Credeţi că este singura persoană care lucrează într-o firmă privată care acum ar vrea să lucreze la stat şi să iasă la pensie cât mai repede?

Eu mai ştiu câteva persoane şi probabil că şi voi auziţi din ce în ce mai des acest lucru, mai ales din partea acelora care au peste 40-45 de ani.

Până la urmă nu este nimic rău în asta, este dreptul lor.

Problema este că dacă mâine s-ar face un sondaj, mai mult de jumătate dintre cei care lucrează în sectorul privat (2,8 milioane de români lucrează în companiile private şi 1,2 milioane lucrează la stat) ar vrea să lucreze la stat. Mai ales în aceste timpuri când s-au mărit salariile.

Toată lumea din sectorul privat se uită cu invidie cum se lucrează la stat, unde este programul fix, unde sunt mai multe drepturi salariale şi unde puterea sindicatelor există. În companiile private aceste lucruri nu prea se întâlnesc şi cei de peste 40-45 de ani resimt acest lucru, mai ales că au trecut în a doua parte a activităţii profesionale şi pensia le este mai aproape decât o promovare sau o majorare salarială.

De asemenea, cred că mai mult de jumătate dintre cei care lucrează în companiile private şi care nu au avut şansa, norocul, oportunitatea de a ajunge în management, de a lucra pe poziţii superioare, acolo unde salariile sunt mult mai mari, nu ar avea o problemă să voteze mâine pentru transformarea companiilor private unde lucrează în companii de stat, dacă cineva le-ar pune această întrebare.

Cred că este un sentiment care va creşte din ce în ce mai mult în societatea românească dar nu numai, pentru cei cărora capitalismul românesc nu le-a adus foarte multe lucruri din punct de vedere financiar lucrând în sectorul privat.

Cei mai mulţi de peste 45-50 de ani încep să se întrebe din ce în ce mai des care este pensia lor şi încep să se intereseze care este punctul de pensie şi cum vrea să-l majoreze PSD-ul.

Foarte mulţi vor avea un şoc când vor vedea cu ce pensie vor ieşi la pensie după anii extrem de complicaţi şi nebuloşi în privinţa modului cum au fost plătite salariile.

În următoarele două decenii vor câştiga teren partidele politice şi retorica celor care vor promite majorarea pensiilor. Pentru economie, pentru societate s-ar putea ca creşterea vârstei de pensionare să fie una dintre soluţiile care va trebui să fie luate în cazul unor crize economice care vor aduce derapaje majore în privinţa finanţelor statului. Adică în economie să nu existe suficienţi salariaţi care să permită plata unor pensii majorate, aşa cum se aşteaptă oamenii.

Creşterea vârstei de pensionare reprezintă una dintre soluţiile pentru echilibrarea parţială a fondului public de pensii, o problemă cu care se confruntă şi Occidentul.

În acest moment în România mai mult de jumătate dintre salariaţi, dar şi dintre tineri vor să lucreze la stat pentru că salariile sunt mai mari, munca este mai puţină, siguranţa locului de muncă este mult mai ridicată decât în firmele private, stresul este mult mai redus şi nu există obiective clare de performanţă, pe baza cărora se plătesc salariile.

Societatea românească se va confrunta din ce în ce mai mult cu aceste probleme, iar firmele private din eşaloanele 2, 3 sau 4 vor avea mari probleme în a găsi forţă de muncă pe care să o convingă să lucreze pentru ei.

La Microsoft, Oracle sau în bănci multă lume ar vrea să lucreze, pentru că acolo salariile sunt mai mari. Dar nu ştiu câţi vor să lucreze în companii cu 10-50 de salariaţi cu nume care nu spun nimic, care nu au un brand în spate şi unde lucrurile rezistă de pe o zi pe alta.