Am pornit de la o statistică a BNR privind averea netă a populaţiei, care pentru români era de 22.000 de dolari la finalul anului 2018, din care 78% însemnau active imobiliare (pentru statistică, BNR a calculat o avere netă de 2.023 miliarde de lei, adică

430 miliarde dolari).

Averea netă a unui american era de 332.110 dolari, din care cea mai mare parte o reprezintă investiţii în acţiuni sau alte titluri financiare.

În România, cele mai bogate 10% gospodării deţin 60% din avuţie, în timp ce în America primii 10% deţin 74% din avuţie, iar ceea ce este mai interesant este că 1% din cei mai bogaţi americani deţin 30% din avuţia totală.

Deşi fiecare american, pe medie, este de 10 ori mai bogat decât un român, egalitatea distribuţiei bogăţiei este mai bună în România.

În timp ce românii deţin proprietăţi imobiliare, americanii deţin acţiuni sau titluri financiare. Această putere de a deţine propria casă îi face pe români să fie mult mai confortabili în aceste vremuri de criză atât în privinţa prezentului, cât şi a viitorului.

Faptul că 95% dintre români deţin o proprietate imobiliară, cel mai ridicat nivel din Europa, este şi principalul activ al românilor, nu al României, în această criză.

Având în vedere că românii deţin proprietatea în care stau, chiar şi cei cu un credit imobiliar, românii vor traversa mai bine această criză.

Chiar dacă o parte dintre români îşi vor pierde jobul (prima estimare indică 1 milion de români pe o perioadă cuprinsă între câteva luni şi 2-3 ani), faptul că deţin proprietatea în care locuiesc reprezintă ceva extraordinar.

Asta ca să nu mai vorbim de faptul că şi părinţii, şi bunicii lor deţin câte o proprietate.

În America, această criză va crea cea mai mare dramă, peste cea din 1929-1933. Joi seara, 23 aprilie 2020, când scriu acest articol, în America sunt deja 26 de milioane de şomeri, o cifră şocantă inclusiv pentru cel mai pesimist analist.

Doar jumătate dintre americani, cei mai bogaţi, deţin locuinţa unde stau, iar restul stau cu chirie. Pierderea jobului şi mai ales criza de pe piaţa muncii îi vor arunca pur şi simplu în stradă, pentru că acolo „land lord-ul” nu stă la discuţie.

Conform unui articol din Wall Street Journal, cel mai mare ziar economic american, cea mai mare temere a angajaţilor americani este că îşi pierd jobul, ceea ce înseamnă că nu-şi mai pot plăti chiria, şi apoi nu mai au acces la asigurările sociale, care, dacă le-ar plăti într-o stare de urgenţă, i-ar ruina pur şi simplu.

Donald Trump a promis că trimite fiecărui american un cec de

1.200 de dolari ca să treacă prin această perioadă de două luni, când economia este închisă, dar suma este insuficientă în realitate: chiria poate ajunge la 500-700 de dolari, iar dacă mai pui asigurarea de sănătate pentru tine şi familie, pur şi simplu un american nu mai rămâne cu nimic.

Mulţi se întreabă cum pot trăi o treime din angajaţii din România din sectorul privat care sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, de

1.200 de lei (250 de euro sau 300 de dolari), plus celebrele bonuri de masă şi o primă de 200-300 de lei de două ori pe an.

Răspunsul este că majoritatea acestor angajaţi deţin locuinţa în care stau şi nu mai trebuie să plătească chirie, deci toţi banii pe care îi câştigă sunt ai lor, mai ales că sistemul de sănătate şi educaţie este gratis.

Această nouă criză va aduce scăderea veniturilor pentru mulţi angajaţi, mergând până la pierderea locului de muncă, dar faptul că toţi aceştia au unde să locuiască, reprezintă cel mai puternic câştig al capitalismului după 1990 pentru populaţia României.

Programul Prima casă, apărut în 2009, a fost extraordinar şi a dat posibilitatea câtorva sute de mii de români să aibă acces la o locuinţă la un cost care poate fi plătit.

Cu toţii îi invidiem pe nemţi, dar în Germania numai 55% deţin o proprietate. În Berlin 70% din locuitori stau cu chirie, ceea ce nu este chiar un activ.

Dacă îţi pierzi jobul şi nu ai economii suficiente, eşti aruncat în stradă.

Înainte de criză, noua generaţie spunea că achiziţia unei locuinţe nu reprezintă o prioritate, aşa cum a fost pentru părinţii şi bunicii lor.

Ar putea ca acum să-şi schimbe părerea şi să se uite cu atenţie la ce moştenire vor primi.