Dragoş Dragoteanu de la brokerul imobiliar Euroest, un antreprenor de peste 20 de ani, a scris în ZF o opinie intitulată „Mulţi colecţionari de diplome riscă să moară de foame. Piaţa muncii va fi complet diferită”.

El spune că acest colaps din educaţie nu este cauzat de lipsa tabletelor sau a predării online.

„Cine vrea să înveţe, învaţă în orice condiţii. Cine are carte are parte este un proverb des întâlnit. În acest caz, riscul este că unii pot deveni colecţionari de diplome, dar mediocri din punct de vedere profesional”, spune el.

Pandemia dă o şansă tinerilor să creeze noile meserii, schimbând radical o parte din piaţa muncii.

Câţi dintre adolescenţii din România sunt îndrumaţi să-şi urmeze vocaţia? Câţi tineri îşi pierd energia aiurea alergând după diplome? Câţi copii cu un potenţial imens găsesc în şcoală un ajutor real?

Acestea sunt întrebările la care ar trebui să răspundă învăţământul actual, spune el.

Diplomele sunt bune dacă vrei să te angajezi la stat sau să devii un oarecare într-o multinaţională. Dacă ai ajuns acolo vei fi o rotiţă în sistem şi atât. Cel mult, poţi să dai din coate făcând compromisuri pentru a ajunge şef/şefuleţ, dar nu poţi schimba sistemul. Birocraţia la nivelul bugetarilor şi corporatiştilor e aproape egală, adaugă el.

De obicei, colecţionarii de diplome nu devin lideri!, conchide el.

Fără să-l contrazic, pentru că multe lucruri din opinie sunt reale, eu spun că nu toată lumea vrea şi poate să fie antreprenor. Nu toată lumea vrea şi poate să fie lider, nu toată lumea vrea să-şi asume conducerea unui grup, a unei echipe, a unui departament sau unei companii.

Nu toată lumea vrea să iasă în faţă, să ia decizii pentru alţii sau să-şi asume eşecurile, ci dimpotrivă, marea majoritate a oamenilor vor să stea în spate, ascunşi într-o organigramă, aşa birocratică cum este. După frica de moarte, frica de a vorbi în public, de a ieşi în faţă este cea mai mare frică umană. Şi foarte puţini o să gestioneze aceste lucruri.

Nu toată lumea vrea să fie responsabilă de plata salariilor angajaţilor sau a taxelor şi impozitelor la stat când nu sunt bani în firmă.

Nu cred că toată lumea vrea să fie milionar, cu toate beneficiile, dar şi pierderile de rigoare.

Eu cred că doar 10% dintre tineri, dintre oameni au şansa să-şi descopere vocaţia. De obicei totul ţine de şansă, de o întâmplare, de altcineva.

În privinţa colecţiilor de diplome cred că prima triere într-un departament de HR este diploma, dacă sunt mai multe cu atât mai bine, chiar notele din şcoală sau facultate şi recomandările - sectorul privat abundă de recomandări, nepotism şi pile etc.

După 100 de angajaţi, niciun antreprenor, patron nu poate să mai gestioneze resursa umană, nu poate să-i selecteze pe toţi, şi chiar atunci când trebuie să aleagă pe cineva nu ştiu dacă ia întotdeauna decizia cea mai bună. Poţi să nimereşti un angajat ideal poate din 100 de CV-uri sau 100 de întâlniri. Pentru a nu scăpa lucrurile de sub control, organigrama trebuie birocratizată de la un anumit nivel al numărului de angajaţi. Aşa că diploma este un criteriu de triere la început.

Dacă ai mai multe diplome, de cursuri de management, psihologie, IT, poate un MBA, CFA etc., ai mai multe şanse de promovare şi acces la un pachet salarial mai mare.

Dacă vrei să accesezi o poziţie de top, un criteriu pentru departamentul de HR, firmele de recrutare şi cel care te angajează este dacă ai un CFA sau un MBA.

Dacă vrei să ajungi la McKinsey sau celelalte firme mari de consultanţă din lume, CV-ul, diploma de facultate, notele sunt principalele criterii de selecţie pentru a intra în acel mecanism birocratic, dar care te pot propulsa ulterior în poziţii de top în alte companii.

Dacă ai o „patalama” de la McKinsey, Bayn, Roland Berger, Big4, ca să dau nişte exemple, ai şanse mult mai mari să ajungi să conduci o companie foarte mare.

Asta-i lumea în care trăim, unde ai nevoie de o diplomă, şi chiar de mai multe.

Pentru cei care nu au această vocaţie de antreprenor, de asumare a unui risc, de a câştiga sau pierde, de a da totul pentru o idee, notele mari, toceala şi diplomele reprezintă alternativa şi fac diferenţa.

Nu am făcut eu aceste reguli, dar aşa birocratice cum sunt, ele ţin companiile.

(cristian.hostiuc@zf.ro)