Era o zi de joi, în septembrie 2007, când l-am sunat pe Ionuţ Bonoiu şi i-am spus că aş vrea să vin la BM. Era o zi de vineri, în mai 2012, când l-am anunţat pe Dorin Oancea că o să plec. În acea joi am pornit în una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea profesională. Iar în acea vineri am deschis-o pe cea mai curajoasă, pentru că decideam să ies dintr-o zonă care îmi oferea un confort pe care îl iubeam şi să plec în alta care speram să mă ajute să cresc. Mi se părea că o iau de la zero, dar, de fapt, plecam cu o formare care mi-a fost cea mai importantă bază pe care am reuşit să construiesc.

Evident că mi se pare incredibil că au trecut 17 ani de la primii paşi la BM, dar nu mi se pare deloc incredibil că revista face 20. Pentru că, la fel ca Ziarul Financiar, pare să fi fost acolo, în presa de business, de la început. Şi că va fi până la final, deşi toţi cei care am intrat la un moment dat în universul restrâns al presei ştim că nu a fost deloc mereu uşor pentru cei care astăzi încă mai sunt pe piaţă. Nu este simplu, în general, să supravieţuieşti. Cu atât mai puţin să o faci fără să te abaţi de la cum ştii tu că trebuie să arate presa de business, de la cine sunt oamenii ale căror poveşti trebuie spuse, de la cum trebuie spuse, de la cât trebuie să munceşti pentru un material într-o lume de fast food media. E ceva ce nu multă lume poate face şi, în orice caz, nu pentru atât de mult timp.

N-am fost acolo de la început, dar am fost în anii în care s-a început reinventarea şi diversificarea BUSINESS Magazin. Când s-a trecut de la revista BM la produsul BM – cataloage, evenimente, gale, anuare, proiecte video, premii şi multe altele a căror martoră am fost din afară, după ce am plecat. Dincolo de acest efort permanent de a menţine o abodare proaspătă (lucru care nu e deloc simplu pentru că presa de business poate intra cu mare uşurinţă într-o zonă aridă şi greu de digerat), cred că nu trebuie trecut cu vederea efortul permanent pe care l-a făcut echipa de a umaniza puţin această zonă foarte „serioasă”. De a scoate oameni de business cu mare greutate din importanţa gravă a rolurilor pe care le aveau şi de a-i prezenta şi din alt unghi, de a vorbi despre imagine şi brand personal într-o perioadă când era greu să treci de puterea brandului pe care îl reprezentai.

Nu mai era doar despre companii, ci şi despre oamenii din spatele lor, iar aici nu mă refer doar la CEO şi fondatori (deşi evident că ei au fost mereu prima ţintă), ci şi la cei din eşalonul doi. Şi aşa am descoperit oameni absolut spectaculoşi, care făceau o treabă grozavă, unii dintre ei cu adevărat vizionari, care astăzi nu mai sunt în eşalonul doi, ci conduc la rândul lor businessuri. Nu există nici măcar un om important de business care să nu fi apărut în revistă, aşa cum nu există niciun business care contează şi care să nu fi fost analizat din toate unghiurile de jurnaliştii din echipa BUSINESS Magazin. Şi sunt convinsă că acelaşi va rămâne narativul şi pentru următorii 20 de ani.

Încerc pe cât pot să mă feresc de locurile comune, aşa că nu o să spun că BUSINESS Magazin a fost o şcoală, cu toate că a fost - în toate sensurile posibile. Oricât mi se păreau pe atunci de obositoare eforturile de documentare, telefoanele şi mailurile infinite date unor oameni cu care voiai neapărat să vorbeşti, deşi uneori ai fi vrut să renunţi, să te apuci mai bine de alt subiect, infograficele (oh, Doamne, infograficele!!!), şedinţele foto şi emoţiile dinainte fiecărei şedinţe săptămânale de sumar, îmi dau seama cât de mult m-au ajutat, de fapt. Mi-au creat o etică a muncii care mi-a fost unul dintre cei mai importanţi aliaţi din viaţa mea profesională post-BM. Mi-ar fi fost sigur mult mai complicat să fac ce fac acum dacă nu aş fi avut aceşti ani atât de frumoşi în presă.

Se spune că presa nu e făcută pentru cei slabi sau prea sensibili şi probabil că este adevărat, dar eu am avut norocul să fac parte dintr-o echipă care m-a ajutat să trec peste faptul că eram începătoare. Citesc acum primele mele articole şi sunt convinsă că în puţine locuri aş fi avut parte de feedbackuri şi îndrumări atât de delicate, cum am primit de la Dorin sau de la Crenguţa, de un transfer de informaţie atât de minuţios, cum am primit de la cele două Ioane, de la Ionuţ, Iuliana sau de la Anca, de la atâta răbdare cu ilustraţiile mele stângace cum am primit de la Roxana şi Camelia şi, peste toate astea, de prietenie.

Era o întâmplare care se transformase în anecdotă atunci când am venit eu în echipă: unul dintre jurnalişti a sunat un manager de companie, s-a prezentat şi a spus că lucrează pentru BUSINESS Magazin. Iar managerul a replicat: „Ce magazin?”. În continuare mi se pare amuzant, dar nu mai este adevărat. Nu cred că mai întreabă nimeni „Ce magazin?”. Acum, toată lumea ştie.

La mulţi ani, BUSINESS Magazin, şi mulţumesc pentru cei 5 ani ai mei din cei 20 ai tăi!

A făcut parte din redacţia BM între 2007 şi 2012