Pe 6 noiembrie, după ce s-a trezit, abia a avut timp să-şi toarne un pahar cu suc de portocale şi să-şi deschidă laptopul înainte ca guvernul să publice ultimul raport despre piaţa muncii. Aşezat la masă în garsoniera sa din Chelsea, apăsa nervos, repetat, butonul de refresh al browserului, în timp ce software-ul companiei sale, Kensho, prelucra datele adunate direct de pe site-ul biroului de statistică. În doar două minute o analiză automată făcută de Kensho a apărut pe ecran: o scurtă trecere în revistă urmată de 13 evoluţii probabile ale investiţiilor pe baza reacţiilor lor din trecut la date asemănătoare.

Nadler n-ar fi putut niciodată să verifice analiza. Are la bază zeci de seturi de date. Analistul voia doar să se asigure că Kensho a extras cifrele corecte din raportul guvernului. Doar atât putea face, având în vedere că în cinci minute analiza Kensho urma să ajungă la angajaţii de la Goldman Sachs, scrie The New York Times.

Goldman nu este doar client, ci şi cel mai mare investitor al Kensho. Nadler, în vârstă de 32 de ani, şi-a petrecut restul dimineţii discutând cu câţiva din utilizatorii lui Kensho de la Goldman – un executiv de top al biroului de trading cu derivative şi un manager de fonduri – apoi a plecat cu un taxi Uber spre turnul de sticlă şi oţel al băncii din Manhattan. Acolo îl aştepta un prânz de afaceri. 

Aproape toţi cei de acolo sunt în ţinută rigidă de afaceri, însă el foarte rar vine îmbrăcat în altceva decât costumaţia sa standard: sandale de piele Louis Vuitton, tricou şi pantaloni marca Alexander Wang. Nadler are 10 seturi de astfel de haine. Pentru aspectul său auster s-a inspirat din vacanţa de vară petrecută în Japonia, când şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului vizitând temple şi meditând (în japoneză Kensho reprezintă unul din primele niveluri ale conştiinţei din progresia budistă Zen). În vremurile acelea lupta pentru un doctorat la Harvard. Tot atunci a scris şi un volum de poezie, vechi poeme de dragoste imaginare, pe care îl va publica anul acesta Farrar Straus & Giroux, o legendară editură americană. 

Biroul lui Nadler este la doi paşi de clădirea Goldman, la etajul 45 al Turnului Libertăţii, o clădire simbol construită pentru a sfida terorismul după atentatele din 2001 în urma cărora s-au prăbuşit turnurile gemene World Trade Center. Acolo un jurnalist la The New York Times s-a întâlnit cu Nadler, la puţin timp după ce acesta a plecat de la discuţiile de la Goldman. Are în jur de 15 angajaţi care împart o cameră largă, organizată în stilul start-up-urilor. Au acolo şi un acvariu mare şi difuzoare cochete din care se aude muzică electronică. Nadler are un spaţiu propriu, într-o margine, cu un birou mare făcut din stâlpi vechi de lemn, un uriaş scaun tapiţat cu piele şi un taburet.

Nadler a discutat cu jurnalistul aşezat pe acel taburet, cu picioarele desculţe îndoite sub el. I-a povestit despre amuzamentul pe care Kensho îl stârneşte, cu viteza sa, la Goldman. „Oamenii ăia mereu îmi zic: «Îmi petreceam două din cinci zile pe săptămână făcând astfel de lucruri» sau «Aveam pe timpuri un tip a cărei misiune nu era alta decât să facă o astfel de treab㻓, spune Nadler.

Poate că sună a laudă, dar Nadler descrie aceste reacţii în primul rând pentru a-şi explica îngrijorările despre impactul pe care start-up-uri ca al său îl vor avea asupra industriei financiare. În zece ani, spune el, între o treime şi jumătate din angajaţii de acum din industria financiară îşi vor pierde locul de muncă din cauza lui Kensho şi a altor programe asemănătoare.

Primele victime au fost angajaţii cu salarii mici, mulţi dintre ei devenind nenecesari când bursele au intrat în era electronică. Şocul s-a propagat în cercetare şi analiză, după ce au apărut programe precum Kensho, care pot efectua analize luând în calcul baze enorme de date mult mai rapid şi mai precis decât ar putea-o face vreodată vreun om.

Următorii pe lista victimelor vor fi cei care se ocupă de clienţi. Curând, interfeţe sofisticate vor lua locul oamenilor, iar clienţii le vor prefera.

„Mă gândesc ca în 5-10 ani majoritatea acestor oameni nu vor avea un înlocuitor uman. În zece ani, Goldman Sachs va fi semnificativ mai mic în ceea ce priveşte personalul în comparaţie cu prezentul“, spune Nadler.

Executivii de la Goldman sunt reticenţi să discute despre situaţia analiştilor financiari ameninţaţi de Kensho. Mai mulţi manageri au ţinut să asigure că programul nu a cauzat nicio concediere şi nu va da pe nimeni afară în viitorul apropiat.

Angajaţii de la Goldman care-şi pierd postul din cauza roboţilor nu vor trezi, probabil, mila nimănui. Însă tocmai statutul privilegiat al acestei bănci face să fie mai interesant pericolul care-i pândeşte pe angajaţii săi. Dacă la Goldman pot fi înlocuiţi oamenii, probabil că în alte părţi din industria financiară, la companii mai puţin sofisticate, locurile de muncă pot fi eliminate chiar mai rapid.

În 2013, doi specialişti de la Oxford au publicat o analiză în care susţin că 47% din locurile de muncă din SUA prezintă un „risc ridicat“ de a fi automatizate în următorii 20 de ani. Rezultatul analizei a provocat multe îngrijorări, care au reverberat în presă, că roboţii vor fura locuri de muncă. Studiul a luat în calcul 702 ocupaţii. Concluziile au făcut clar că roboţii nu-i mai ameninţă doar pe lucrători din depozite şi din fabrici. Acum software‑urile înlocuiesc din ce în ce mai mult muncile care până acum erau apanajul oamenilor cu studii, cu pregătire de specialitate. Vulnerabilitatea acestor locuri de muncă este cauzată, în parte, de disponibilitatea şi de scăderea dramatică a preţului puterii de calcul şi de apariţia programelor care pot învăţa, cum este Kensho. Acesta culege şi asimilează informaţii noi de unul singur.