Cariera executivului român Tudor Mureşan, pe care şi-a construit-o în cadrul gigantului american Mars, l-a purtat de la Bucureşti la Tokio, în decursul a circa un deceniu. Nu a fost însă o călătorie simplă, ci mai degrabă una cu „escale”, în Milano, Londra sau Praga. Acum aproape trei ani, el a „aterizat” în capitala Japoniei, la Tokio, unde a preluat funcţia de director financiar al Royal Canin, una dintre diviziile grupului Mars, cunoscut totodată pentru dulciurile sale şi pentru guma de mestecat din portofoliu.

Am plecat în anul 2010 din ţară, împins de la spate de părinţii mei care îşi doreau mai mult pentru mine. Ei m-au susţinut să urmez un master în Danemarca, pe care l-am continuat în Statele Unite ale Americii”, îşi aminteşte Tudor Mureşan.

A fost primul gust al unui mediu international de muncă şi, uitându-se în urmă, spune că i-a plăcut „la nebunie!”. De atunci, cu scurte popasuri prin România, a avut oportunitatea să trăiască şi să lucreze la Londra, Milano, Praga şi momentan, Tokio. „Uitându-mă în urmă, trebuie să recunosc că, fară ambiţia părinţilor la acel moment, probabil viitorul meu era în România.”

Astăzi, Tudor Mureşan ocupă poziţia de director financiar în Japonia pentru compania Royal Canin, parte a grupului Mars. „Originar din Cluj-Napoca, locuiesc împreună cu familia mea la Tokio de aproape trei ani de zile.”

Cariera sa a început cu un program de Graduate Trainee, specializat în departamentul financiar, în cadrul companiei Mars, unde a fost recrutat direct de pe băncile facultăţii.

Mars este una din cele mai mari afaceri de familie din lume, un business de peste 37 mld. dolari anual, un gigant ce activează în industria de ciocolată (cu branduri precum Snickers sau M&M’s), dulciuri şi gumă (Skittles, Orbit), mâncare pentru oameni (Ben’s Original) şi mâncare şi servicii pentru animalele de companie (Royal Canin, Pedigree, Sheba).

„Am avut prilejul de a mă dezvolta şi de a creşte prin numeroase roluri şi ţări europene, experimentând diverse aspecte ale departamentului financiar – de la supply, la execuţie sau analiză.” În actuala poziţie, el este responsabil de partea financiară şi de servicii a businessului Royal Canin, ocupând funcţia de CFO.

„Fac parte din echipa de conducere a companiei şi, împreună cu colegii mei, decidem, implementăm şi executăm strategiile de business pentru dezvoltarea Royal Canin.”

Japonia este una din ţările cele mai importante pentru industria hranei pentru animale, cu peste 18 milioane de câini şi pisici, la o populaţie de 125 de milioane de oameni. Royal Canin Japonia este lider pe această piaţă, spune Tudor Mureşan, cu o cifră de afaceri de peste 400 de milioane de dolari şi un număr de 220 de angajaţi. „Deşi reprezint cu mândrie departamentul financiar, pot spune sincer că o zi de lucru este de fapt mult mai axată pe oameni, decât pe numere. Lucrez zilnic cu membrii echipei mele, îi ajut să ia decizii importante pentru companie, pentru clienţi, şi la finalul zilei, pentru animalele de companiei la care ajung produsele noastre.”

De la început pandemiei, în 2020, executivul român lucrează cu preponderenţă de acasă, fapt ce îl ajută, un programul flexibil permiţându-i să jongleze între responsabilităţile de tată şi cele de muncă. „Îmi încep ziua prin a duce copiii la grădiniţă, apoi mă conectez cu echipa mea într-un meeting video informal pentru a ne alinia asupra priorităţilor.” Pe parcusul zilei se împarte între apeluri telefonice, videoconferinţe şi urgenţele de zi cu zi. Din păcate, interacţiunea cu clienţii sau vizitele în piaţă au dispărut total.

„Cred cu tărie că orice criză poate fi transformată în oportunitate. Tot acest context legat de pandemie a fost un bun prilej pentru a vedea cât de sănătoasă este baza pe care clădim zi de zi – procese, oameni, capabilităţi, noi înşine.”

Spune că rolul pe care îl deţine îl expune la decizii zi de zi şi îi este greu să spună care au fost cea mai bună şi respectiv cea mai dificilă decizie luate în această perioadă. În general, toate sunt dificile, dar speră totodată ca decizile luate să fie cele mai bune.

„Un aspect de care sunt mândru e că am prioritizat din prima clipă siguranţa asociaţilor noştri (aşa se numesc angajaţii în Mars). Pandemia a început în februarie 2020 în Japonia cu celebra nava de croazieră din portul din Yokohama, iar deja în martie am decis să mutăm toate proiectele şi procesele remote şi să prioritizăm siguranţa tuturor.”

Pe plan personal, el e de părere că pandemia l-a ajutat să rebalanseze timpul petrecut cu familia, ceea ce este un mare avantaj care speră să rămână valabil şi în următorii ani.

Iar acest lucru a fost posibil pentru că actuala criză sanitară devenită criză economică a dus la o mai mare flexibilitate în modul de lucru şi la o mai mare digitalizare. „E vorba de flexibilitatea angajatorului de a permite angajatului să lucreze într-un context hibrid, în funcţie de situaţia personală şi, implicit, de investiţia în digitalizarea proceselor pentru a susţine acest nou mod de lucru.” Aceste lucruri, crede Tudor Mureşan, nu vor fi temporare dar, de la caz la caz, va dura mai mult sau mai puţin până când lumea se va alinia.

Executivul român a venit acasă în această primăvară, după un an şi jumătate de pandemie, pentru a-şi revedea familia. „Lucrurile tind să evolueze de fiecare dată când revin în România. Ştiu că m-a surprins faptul că majoritatea oamenilor purtau mască de protecţie, lucru cu care eram obişnuiţi în Japonia, dar nu ni-l imaginam că se poate chiar aplica în România.”

El urmăreşte situaţia de pe plan local, iar percepţia de la distanţă este că există în continuare un accent pe cantitate – cât mai mult, cât mai mare. Speră ca în următoarea decadă, să se echilibreze lucrurile şi în favoarea calităţii. „Aş minţi să spun că nu mă gândesc să mă întorc în România sau că nu avem aceste discuţii în familie.” Dar, de la gând la realitate este un pas mare, care mai ales în contextul copiilor, este greu de justificat – oricât de mult şi el şi soţia sa îşi iubesc ţara-mamă. „Oportunităţile lor (ale copiilor – n.red.) sunt total diferite şi, pe cât posibil, ne dorim să ne creştem copiii într-un mediu cât mai deschis, inclusiv şi divers.”

Dacă totuşi ar decide să se întoarcă, ar exista argumente să o facă atât ca executiv, cât şi ca antreprenor. Şi totuşi, cel mai probabil, balanţa ar înclina spre antreprenoriat.

„Trebuie să încerc şi ceva nou. Dar încă o dată, «dacă». Pentru moment nu am astfel de planuri, însă niciodată nu ar trebui să spunem niciodată.”

Acum, de la distanţă, cel mai dor îi e de familie. „Pentru noi, România înseamnă acasă, iar acasă înseamnă familie.” Din păcate, din cauza pandemiei, vizitele s-au rărit considerabil, dar technologia a ajutat. Astfel, chiar şi de la distanţă, ei au putut împărtăşi momentele importante cu cei dragi.

„Aş mai spune că şi de mâncare îmi e dor, câteodată, fiind un gurmand, de fel. Dar, în realitate, în ziua de azi, există access facil atât la ingrediente, cât şi la restaurante româneşti, oriunde în lume – chiar şi în Japonia!” Plus că, Ţara Soarelui Răsare are una dintre cele mai spectaculoase gastronomii ale lumii. „În ceea ce priveşte cafeaua şi scena culinară (din Japonia – n.red.), ele sunt de nedescris.”

Viaţa la capătul celalălt al lumii e diferită, şi asta din mai multe puncte de vedere. Spre exemplu, Tudor Mureşan afirmă că după trei ani în Tokio nu deţine o maşină proprie.

De altfel, 99% din rezidenţii acestei metropole nu deţin un automobil. Cu toate acestea, într-un oraş de 20 de milioane de locuitori, tot timpul va exista trafic – semn că economia funcţionează. „Dar vă puteţi imagina cum ar fi Tokio cu 10 de milioane de maşini în plus? Dar cu 20 de milioane? Am făcut aceasta paralelă deoarece aud discuţii din România cum că traficul e mai aglomerat ca niciodată, că se discută centuri şi noi pasaje. Da, vor ajuta, dar nu vor schimba situaţia pe termen lung.”

Atâta timp cât în mentalitatea cetăţeanului este important să fie tot timpul în maşina personală, indiferent de infrastructură, maşini vor exista tot timpul. „Apropo, la Tokio există un sistem simplu – cine doreşte să îşi achiziţioneze o maşină, trebuie să facă dovada că deţine un loc de parcare în proximitatea domiciliului. E o idee simplă.”

În acest context, de ce îi e cel mai puţin dor din România lui Tudor Mureşan?

„De unde să încep? Probabil cel mai evident lucru pentru noi, cei care am decis să trăim în afara graniţelor, este lipsa de spirit civic, comunitar, care ne caracterizează ca români.” Pe principiul că statul trebuie să facă şi să dea, prea puţini dintre oameni fac ceva să schimbe lucrurile spre bine. Există o procastinare perpetuă în statu-quo, care limitează progresul societăţii, crede executivul român.

„Dar uitându-mă în oglindă, poate şi noi cei care plecăm purtăm o parte din vină sau fugim de această responsabilitate!?”

Astfel, el e de părere că dacă un singur lucru major s-ar îmbunătăţi în România – educaţia – ar fi suficient şi ar avea impact asupra tuturor ramurilor societăţii. „Şi nu mă refer doar la a avea un sistem de educaţie mai performant, mai practic, mai aplicat, ci şi la faptul de a avea în sistemul educaţional cât mai mulţi din noua generaţie şi din toate colţurile ţării, indiferent de clasa socială.”

Există multe statistici în România pentru cine vrea să le vadă, un exemplu minuscul este legătura directă între promovabilitatea la bacalaureat şi procentul de vaccinare. Acesta este vizibil la nivel teritorial, conchide el.