Titlul suna astfel: ”Dragi manageri de resurse umane, felicitaţi-vă organizaţiile, colegii, managementul, aţi făcut o treabă extraordinară în aceşti 8 ani! Aţi dublat productivitatea in Romania. Cifra de afaceri a tuturor firmelor s-a dublat în 8 ani, iar profitul a crescut de patru ori, cu aproximativ acelaşi număr de angajaţi”

S-ar putea să nu am toate datele în ordine dar este pentru prima data când o instituţie (ZF a devenit o instituţie) felicită la modul general managerii de resurse umane pentru contribuţia lor la performanţa României din ultimii 8 ani. Nu vin felicitările de la cei 11 candidaţi la prezidenţiale, de la autorităţi, de la politicieni sau de la şefii din localităţile unde activează companiile din România, ci de la o publicaţie economică.

Chiar aşa, Sorin Pâslaru, într-o ţară în care foarte mulţi tineri în floarea vârstei vor să plece, sau preferă să stea pe banii părinţilor, sau să îngroaşe rândurile NEET, sau să ia salarii mari făcând cat mai puţin posibil, managerii de resurse umane merita cinci minute de felicitări. Managerii de resurse umane, ”profesorii de după profesori’, cu referire la faptul ca ei sunt cei care preiau dezvoltarea tinerilor după profesorii de liceu sau facultate.

Să felicităm cinci minute managerii de resurse umane. Zilele acelea groaznice când managerii de resurse umane nu puteau retine un angajat excelent pentru că pleca la competiţia care dădea un salariu mai bun.

Lunile petrecute în interviuri în care nu reuşeau să găsească persoana calificată sau specializata sau doar potrivită pentru că şcoala nu produce aşa ceva.

Anii pe care managerii de resurse umane i-au petrecut ţinând zeci de tineri în învăţământ dual, cu burse, internship-uri şi practici plătite, programele de training prin care au dezvoltat profesional generaţii întregi de tineri, ca să afle apoi că i-a furat competiţia care nu dă doi bani, la propriu, pe dezvoltare profesională.

Toate nebuniile prin care au trecut managerii de resurse umane în ultimii 5 ani cu ”quiet quitting” şi ”revenge quitting”. Tot conflictul creat intenţionat între angajaţi şi angajatori de către comercianţii de cariere. Toate companiile care iţi fură en corpore angajaţi, confundând ”skilling” cu ”stealing”. Toata lipsa de acţiune a guvernanţilor care nu au înţeles nevoile pieţei muncii.

Toate acele momente de supărare, de frustrare, de depresie, de renunţare, de rezilienţă, de revenire, de succes, de victorie, de satisfacţie, prin care trec de multe ori directorii de resurse umane şi care-i fac să uite că (şi) datorită lor România a crescut fenomenal în ultimii 8 ani, că cifra de afaceri a companiilor s-a dublat, că nivelul de specializare şi calificare a resursei umane a crescut, că liceele şi facultăţile sunt legate de piaţa muncii mult mai mult decât în urma cu 10 ani sau că angajaţi şcoliţi în companiile romaneşti lucrează pe toate meridianele lumii.

Vineri, 21 martie, a fost o zi bună pentru managerii de  resurse umane, indiferent de locul de muncă, o companie mica, mijlocie sau mare, antreprenorială sau corporatistă, română sau străină. Cineva a lăudat manageri din departamentele de resurse umane pentru ceea ce fac pentru România.

Uneori, când stai în mijlocul furtunii, nu iţi dai seama ce responsabilitate, misiune şi contribuţie fantastica ai, ca manager de resurse umane, să duci România înainte.