Greva controlorilor de trafic aerian din urmă cu câteva săptămâni a stârnit, pe lângă ştirile propriu-zise legate de orarul de zboruri, numeroase discuţii referitoare la doleanţele acestor angajaţi. Printre solicitările pe care le aveau nu se aflau măririle de salariu, ci creşterea personalului, în contextul în care conducerea ROMATSA intenţiona să reducă posturile până în 2019, la nivelul din 2009, potrivit liderului sindical al companiei. „Este foarte riscantă această politică, gândiţi-vă că avem locaţii cu doar trei controlori, noroc că directorul are şi el licenţă. Trebuie să te odihneşti, nu poţi să stai cu ochii într-un ecran 12 ore. Sunt reglementări internaţionale: una-două ore munceşti, apoi te odihneşti. De multe ori, nici după 12 ore oamenii nu pot pleca acasă”, spunea Gabriel Tudorache, la finalul lunii mai.

Exemplul controlorilor de trafic aerian este printre cele mai relevante că o situaţie financiară bună la locul de muncă (salariul mediu la ROMATSA este de 21.000 lei) nu este totuşi suficientă pentru mulţumirea angajaţilor. Iar dacă angajaţii ROMATSA s-au revoltat prin grevă împotriva acestei stări, ce se întâmplă cu angajaţii şi managerii multinaţionalelor şi ai celorlalte firme locale, care nu se manifestă astfel?

Cifrele Institutului Naţional de Statistică, centralizate de ZF, spun că deşi anul trecut a fost cel în care s-au creat cele mai multe locuri de muncă din ultimii 15 ani (mai mult cu peste 150.000, doar în primele opt luni, până la 4,7 milioane de angajaţi), acesta a fost şi anul cu cel mai mare deficit de personal cu care s-au confruntat angajatorii. „Deficitul de forţă de muncă pe care îl înregistrăm astăzi în România este enorm, nici nu ştiu dacă am putea estima câţi oameni ne lipsesc“, spunea în articolul respectiv Valentin Păuna, director de resurse umane şi membru în consiliul de administraţie al Metro Cash & Carry România.

Dincolo de cifrele seci, cum se reflectă încărcătura tot mai mare pe umerii angajaţilor existenţi, pentru care nu mai este o noutate statul 12 ore cu ochii în calculator? În secolul trecut, în Statele Unite era popular sloganul „opt ore muncă, opt ore relaxare”. Acest echilibru, la care s-a ajuns în acea perioadă datorită activităţii sindicatelor, este ameninţat, potrivit observaţiilor făcute de jurnaliştii de la Financial Times; iar criza a avut un rol major în această ecuaţie: doar în România aproximativ 600.000 de joburi au dispărut din câmpul muncii după anul 2008.

Un studiu realizat de Karyn Twaronite pentru Ernst & Young, realizat pe 10.000 de manageri full-time din opt ţări, arată că astfel numărul de ore lucrate a crescut semnificativ din 2008 încoace: aproximativ jumătate dintre manageri muncesc mai mult de 40 de ore, iar o treime spun că muncesc peste cinci ore suplimentare săptămânal.

65% dintre angajaţii români lucrează peste program, potrivit unui studiu realizat la comanda Epson Europe. Angajaţii petrec, în medie, 6,2 ore pe săptămână peste program, la serviciu. Timpul suplimentar de lucru este determinat de presiunea sarcinilor de lucru asociată cu activitatea opţională suplimentară. 39% dintre angajaţii români respondenţi la studiu admit că „pur şi simplu nu au suficiente ore la dispoziţie pentru a finaliza sarcinile de lucru” şi 42% indică faptul că cerinţele de lucru, precum întâlnirile, raportarea şi administrarea interferează cu activitatea lor principală.

Totuşi, potrivit cercetării, în timpul orelor petrecute peste programul de lucru se obţin cele mai bune performanţe, angajaţii români citind e-mailurile necitite (39%), revizuind sarcinile finalizate sau viitoare (41%) şi citind materiale pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele sau aptitudinile profesionale (38%).

Un alt studiu, publicat în 2012 de Agenţia Europeană pentru Securitate şi Siguranţă la Locul de Muncă, dezvăluie că 51% dintre angajaţii europeni găsesc stresul drept „obişnuit” la serviciu. Mai mult, aproximativ o treime dintre ei sunt afectaţi de depresia legată de muncă şi de burnout. Iar acest fenomen se reflectă nu doar asupra dezechilibrelor din viaţa angajaţilor, dar şi asupra productivităţii companiilor: costul zilelor lipsă de la birou ajunge la 94 de miliarde de dolari anual la nivel european.

Dar cercetătorii europeni (prin firma de cercetare Matrix) arată că o estimare conservatoare plasează valoarea pierderilor la 600 de miliarde de euro anual. Din această valoare, costurile legate de absenteism şi prezenteism se ridică la 272 de miliarde de euro, de scădere a productivităţii - 242 de milioane de euro; cheltuieli legate de sănătate - 63 de miliarde de euro şi de beneficii sociale - 39 de miliarde de euro.