Industria de prelucrare a lemnului are traditie in Romania din jurul anului 1900. Opt decenii mai tarziu, industria de exploatare forestiera si cea de prelucrare a lemnului impreuna cu industria mobilei, care ocupa locul 20 in lume si exporta 70% din productie, ajunsese una dintre cele mai importante ramuri de productie. Era clar insa ca aceasta industrie avea nevoie de modernizare si retehnologizare. Acest lucru s-a facut dupa '90 in general prin investitii masive din strainatate - in esenta, sute de milioane de euro in fabrici de ultima generatie in orase precum Sebes, Brasov, Comanesti sau Radauti. Iar cele mai importante companii din domeniul prelucrarii lemnului apartin grupurilor austriece.

Pentru cei de la Kronospan, sursele de aprovizionare pentru fabricile de la Brasov si Sebes sunt Romania si Ucraina. Ei nu detin paduri, iar RNP este unul dintre furnizori. Insa austriecii conteaza pe mai bine de o mie de furnizori, in general firme mici, pentru care contractele cu Kronospan sunt "foarte importante". In viziunea oficialilor companiei, avantajele alegerii Romaniei au fost traditia de prelucrare a lemnului, personalul calificat, dar si cererea masiva de pe piata. Explozia imobiliara a determinat si o cerere importanta de placi de lemn cu diverse intrebuintari: constructii, mobila sau decoratiuni interioare. A contat si existenta unor piete externe traditionale si situarea Romaniei intr-o zona care face legatura atat cu pietele din fosta URSS, cat si cu Orientul Apropiat. "Dezavantajele Romaniei, in schimb, se refera in special la sistemul politic instabil, la desele schimbari legislative in domeniul fiscal si nu numai", sustine Oana Bodea, PR manager al firmei.

Gerald Schweighofer, proprietarul grupului austriac cu acelasi nume, care opereaza in Romania cu numele Holzindustrie Schweighofer, mizeaza pe aceleasi aspecte enuntate de cei de la Kronospan: angajati competitivi si calitate buna a lemnului. El detine 50.000 de hectare de padure in Romania si cumpara lemn de la mai multi furnizori: "Direct, Romsilva nu e cel mai mare furnizor al nostru, dar indirect da". Cea mai importanta destinatie de export pentru grupul sau este Japonia, unde livrarile anuale ajung la o suta de milioane de euro, japonezii folosind lemn prelucrat de fabricile austriacului.

Daca cele mai multe afaceri se concentreaza pe prelucrarea trunchiurilor, cei de la Egger, de exemplu, folosesc drept materie prima deseuri din lemn, resturi si lemn rezultat din defrisarile de intretinere, aschii provenind de la gaterele din zona si lemne industriale cu valoare redusa. Sursa principala de materie prima o reprezinta gaterele din judetul Suceava care le furnizeaza rumegusul, stinghiile si placile, alaturi de Romsilva (circa 5%), proprietarii particulari de paduri sau companiile de recoltare a lemnului pentru butuci.

"Am estimat ca noua unitate de productie din Romania va avea capacitatea sa acopere cererea locala, dar si cererea din alte tari est-europene si, treptat, si din tari mai indepartate, din Turcia si Orient", explica Mihai Sandru, directorul comercial al fabricii Egger din Radauti. A contribuit la alegerea orasului Radauti infrastructura buna de transport feroviar si rutier. Din Suceava exista legaturi directe atat pe drumurile nationale, cat si pe calea ferata - conducand atat spre sud, catre orasele Bucuresti si Constanta, cat si spre nord, catre Ucraina. "Nu in ultimul rand, a contat si potentialul economic al Romaniei ca membru al Uniunii Europene", adauga Sandru.

In 2010, destinatiile de export nu au mers deloc rau, iar afaceristii chestionati vorbesc mai putin de scadere si mai mult de stagnare sau usoara crestere. Cele mai mari exporturi sunt cele de lemn neprelucrat, releva o analiza pe baza datelor Institutului National de Statistica, citata de Ziarul Financiar. In primele sase luni ale anului trecut, exporturile de lemn brut au atins 305,8 milioane de euro, in crestere cu 34% comparativ cu perioada similara din 2009. Separat de acestea, articolele rezultate din prelucrarea lemnului (ca, de exemplu, PAL, MDF, diverse placi) au atins 280 milioane de euro la jumatatea anului si au avut un plus de peste 30%. Dupa primele noua luni din 2010, valoarea exporturilor totale realizate de industria lemnului, a hartiei si a mobilei era de 2,4 miliarde de euro, adica 7,82% din totalul exporturilor, in crestere de la 1,9 miliarde (8,02%) in aceeasi perioada a lui 2009.

Daca oamenii din industrie nu asteapta cresteri notabile pentru 2011, pe termen lung viitorul suna bine. Constructiile care au la baza lemnul devin din ce in ce mai cautate, pe masura ce ia amploare conceptul de dezvoltare durabila si protectie a mediului. Aceasta are un efect pozitiv, contribuind la redresarea economica a Romaniei, spun oficialii Egger, subliniind insa ca un management durabil al fondului forestier trebuie sa faca parte din strategia de dezvoltare a acestui sector.

Marile grupuri sustin la unison, de altfel, ca lemnul trebuie sa provina din taieri legale, nu trebuie sa fie furnizat din paduri fara certificare, cu valoare de proprietati protejate, iar legislatia in domeniu trebuie sa fie stabila si clara. Gerald Schweighofer spune chiar ca din pricina incertitudinii legislative din domeniul managementului padurilor a stopat investitiile intr-un proiect de energie alternativa pe care incepuse sa il dezvolte.

Despre management durabil nu a fost vorba in ultimii 20 de ani si, la fel ca in domenii precum energia sau privatizarile strategice, si padurile au avut "baieti destepti". La intrebarea "Ce s-a intamplat cu suprafata impadurita a Romaniei in ultimii 20 de ani?", 4% dintre cititorii www.businessmagazin.ro constata o crestere, bazata pe efectele impaduririlor initiate de autoritati, iar 3% vorbesc despre stagnare. Cei mai multi dintre ei, 93%, apreciaza ca suprafata padurilor a scazut, ca efect al unui "jaf" constant si fara culoare politica.

CONTINUAREA IN PAGINA URMATOARE ->>>>>>>>>>>