La 42 de ani, el a citit cu voce tare un anunţ dintr-un ziar – nu pentru o maşină, ci pentru o întreagă companie producătoare de maşini.

David Brown s-a născut în oraşul Huddersfield din Yorkshire pe data de 10 mai 1904. După ce şi-a terminat studiile, a început să lucreze ca ucenic la David Brown Gear Company Ltd. Această companie, fondată de bunicul său David, era specializată în componente de transmisie. Până în 1931, el a crescut în cadrul afacerii de familie până la funcţia de director general, având în responsabilitate şi ferma familiei.

A fost un pasionat de maşini de curse şi de motociclete, dar noile lui responsabilităţi de afaceri l-au forţat să pună acest interes şi activităţile sale de curse în aşteptare. În anii care au urmat, el a devenit proprietarul firmei de construcţie a navelor Vosper Thorneycroft şi, în parteneriat cu Harry Ferguson, a înfiinţat compania Ferguson-Brown pentru a construi tractoare.

La sfârşitul anului 1946, Brown a văzut o reclamă în ziarul The Times ce oferea spre vânzare o „afacere auto de mare clasă“. Preţul cerut a fost de 30.000 de lire sterline, iar societatea în cauză, Aston Martin. Câteva zile mai târziu, a vizitat sediul companiei la Feltham şi a testat noul lor prototip de design, Atom. Compania fusese înfiinţată în 1913 de Lionel Martin şi Robert Bemford.

Negocierile pentru preluarea companiei s-au încheiat în februarie 1947, Brown plătind 20.500 de lire sterline pentru achiziţie. În 1947, David Brown a auzit prin Tony Scratchard, distribuitorul maşinilor Lagonda din Bradford, că Lagonda, un alt producător auto, se afla în dificultate financiară şi era de vânzare. În timp ce iniţial nu a avut niciun interes în companie, atunci când un lichidator a fost ulterior numit pentru a vinde activele companiei, Brown a sesizat oportunitatea achiziţiei. Acolo s-a întâlnit cu renumitul designer de motoare W. O. Bentley, care i-a arătat un motor numit LB6 la care lucrase pentru companie. Brown a văzut motorul ca fiind ideal pentru noua sa generaţie de modele Aston Martin. Ştiind că Armstrong Siddeley, Jaguar şi Rootes erau de asemenea interesate de companie, iar lichidatorul căuta oferte de 250.000 de lire sterline, Brown a decis să depună o ofertă. Din cauza condiţiilor economice stricte şi a raţionalizării oţelului, ceilalţi ofertanţi au renunţat. Când lichidatorul a reuşit să vândă clădirile fabricii unei alte companii, Brown a reuşit să obţină restul companiei pentru suma de 52.500 de lire sterline, precum şi drepturile pentru noul motor.

De-a lungul anilor ’50, Brown a administrat construirea unei serii de modele Aston Martin elegante şi rapide. Acestea au câştigat recunoaşterea la scară largă, deşi vânzările au fost modeste. Deceniul s-a încheiat cu o victorie absolută pentru una dintre maşinile lui în cursa de 24 de ore de la Le Mans.

În anii ’70, când afacerile sale de inginerie au fost prinse în situaţia nefericită în care se afla atunci industria britanică, Brown a trebuit să recunoască faptul că nu îşi mai putea permite să administreze brandul Aston Martin. După 25 de ani de proprietate, a vândut brandul pentru o valoare simbolică de 100 de lire.

Noul proprietar Aston Martin a renunţat la modelul DB, care în 1993 a fost restaurat de Ford, introducând DB7. Noul preşedinte al Aston Martin, Walter Hayes, l-a invitat pe David Brown să preia poziţia de preşedinte onorific al Aston Martin, dar acesta a murit pe parcursul aceluiaşi an.