Constantin Azoiţei, sau Costi, cum îl cunosc apropiaţii şi cei care îi trec pragul salonului, crează, de peste 25 de ani, artă vizuală. Doar că în loc de pensule foloseşte ace, şi în loc de şevalet… piele umană. Iar operele sale nu rămân expuse într-un muzeu sau într-o galerie, ci sunt purtate, la vedere sau ascunse sub textilele hainelor, de clienţii care, odată ce ajung în „atelierul” său, pleacă schimbaţi pentru totdeauna. Ce înseamnă să fii artist tatuator în România şi ce schimbări a reuşit el să aducă într-o piaţă în care tatuajele sunt încă stigmatizate de mulţi?

„M-am născut într-un oraş minier, Lupeni, în judeţul Hunedoara. Am plecat de la o şcoală de meserii în care făceam dulgherie şi tâmplărie, în pictură şi zgârieturi pe piele – şi le spun astfel pentru că la vârsta aceea nu ştiam eu ce înseamnă tatuajul, deşi îmi doream să am acele desene pe piele ca cei pe care îi idolatrizam la vremea respectivă – Axl Rose, Sebastian Bach, Lemmy şi alţii”, îşi începe artistul povestea.

Cu o carieră lungă în spate, pornită în 1996, odată cu primul tatuaj realizat, el spune că a rămas mereu consecvent. „Mi-am păstrat traiectoria în viaţă – tatuajul şi pictura, nu am sărit dintr-o barcă în alta, pentru că asta mi-am dorit să fac. Pasiunea mi-a devenit meserie şi am încercat să dezvolt mult treaba aceasta în ţară, la noi, tocmai pentru că mi-am dorit să nu mai fiu stigmatizat. Mi-am dorit să ajug să nu-mi mai fie ruşine cu meseria mea, să nu mă mai ascund cu ceea ce fac.”

Oportunităţile de azi, inexistente în anii ’90

Dorinţa de a deveni artist tatuator s-a născut în adolescenţă, odată cu primul tatuaj – „nişte dinţi de vampir” – pe care şi l-a făcut singur, manual. „Aveam 15-16 când m-am apucat să scrijelesc pe piele. Eram un copil care se dorea rebel şi eram atras de tot ce era noncoformist, iar numărul tatuajelor a crescut odată cu vârstă şi pe măsură ce am cunoscut mai mulţi artişti tatuatori.” Odată făcut primul tatuaj, şi-a propus să mai adauge câte unul pe an la colecţie. Dar spune că de la un punct nici nu mai contează numărul.

După primul tatuaj autoaplicat, a decis să caute pe cineva care să îl tatueze “ca lumea’’. Fascinat de această experienţă, a hotărât că asta e calea pe care vrea să o urmeze la rândul său. Prima maşină de tatuat şi-a creat-o singur, punând cap la cap frânturi din ce apucase să observe când i se aplicase primul tatuaj „cu acte-n regulă”. „De acolo a început adevărata provocare, pentru că habar nu aveam ce înseamnă tuş, ace, toată tehnica de tatuaj, igienă şi aşa mai departe. Am avut şi perioade de dezamăgire, dar am fost şi bucuros cu noile descoperiri, pentru că la acea vreme nu aveam acces la nici un fel de informaţie şi trebuia să dezvolt de unul singur totul, de la partea de sterilizare, de la linii groase şi nedefinite, la manevrarea tuşului în piele, la căutarea de ace cu care să lucrez mai OK. Multe probleme pe care astăzi un tatuator la început nici nu bănuieşte cât de norocos este că nu le are.” Primul tatuaj realizat pentru un client nu şi-l aminteşte. „Chiar nu mai ştiu, dar ce ştiu este că, dacă voiam să fac un lup, un dragon… îmi ieşeau numai caricaturi. Greu, tare greu a fost. Nu a fost niciodată un punct zero în care să zic: Gata, de mâine sunt tatuator. Am fost atât de mult implicat şi preocupat de ceea ce făceam încât au trecut anii şi eu tot asta făceam, tatuam şi descopeream. Cred că am dezvoltat o pasiune şi mai cred că sunt printre norocoşii care au fost aleşi de meserie şi nu invers.”

În 1999 şi-a deschis şi primul salon, Next Level Tattoos, care a funcţionat timp de zece ani în Târgu-Jiu înainte de a se muta în Capitală.

„Mă pot numi norocos, dacă mă gândesc că prima dată am pus acul în piele prin anul 1996 şi astăzi încă fac acelaşi lucru: tatuez aproape zilnic, ore fără număr. (…) Pot spune că-mi trăiesc visul! Mi-am dorit dintodeauna să scot tatuajul din underground, să-l ridic la rang de artă.”

Constantin Azoiţei (Costi), artist tatuator

În voiaj pentru tatuaj

Despre profilul clienţilor săi Costi spune că acesta unul foarte diversificat, „de la tineri care trăiesc din banii părinţilor la administratori de firme, bugetari, corporatişti, poliţişti, avocaţi, politicieni şi nu numai”. Femeile susţine că sunt mai preocupate de imaginea lor, de unde şi rezultă că numărul lor este mai mare „dar nici bărbaţii nu se lasă mai prejos”. Are, totodată, foarte mulţi clienţi care călătoresc la Bucureşti pentru un tatuaj. În ultima luna povesteşte că a avut, de exemplu, clienţi din Marea Britanie, Germania, Austria, Italia, Norvegia, Suedia, dar şi din Timişoara, Cluj, Arad. „De oraşele din apropierea Capitalei nici nu mai pomenesc – Ploieşti, Piteşti, Constanţa.” Are şi tatuaje a căror realizare durează 3-4 ore, dar şi altele care se întind pe 7-8 ore per şedinţă, „deci îmi este practic imposibil să fac un calcul al orelor pe care le-am petrecut pentru a le realiza. Dar pentru că suntem la BUSINESS Magazin şi vă plac cifrele, hai să zicem că în 26 ani am strâns cam 7.800 de zile de făcut tatuaje şi cam 50.000 de ore de lucru.”

„Ai refuzat vreodată să execuţi un anumit tatuaj?”, a fost una dintre întrebările pe care i le-am adresat lui Costi. „Refuz săptămânal anumite proiecte, anumite persoane. Cum am mai spus, înainte de a fi artist tatuator sunt om. Uneori clienţii nu au cele mai bune idei şi se încăpăţânează să creadă că aia e ceea ce vor. Mai sunt tinerii care vor primele tatuaje cât mai la vedere, pe degete sau pe gât. Întotdeauna îi sfătuim să mai aştepte şi preferăm să nu îi tatuăm. Mulţi înţeleg, alţii nu şi aleg să meargă la alţi tatuatori sau chiar în locuri dubioase.” A întâlnit şi oameni care au regretat tatuajul făcut, şi tocmai de aceea notează că este important ca artistul să vorbescă şi explice ce este tatuajul. „Alţii se căsătoresc iar partenerii lor nu sunt de acord cu trecutul celuilalt şi încep să facă presiuni pentru a scăpa de tatuaj, sunt tot felul de situaţii. De aceea consider că sunt un norocos. Nu am ocazia să mă plictisesc”, glumeşte el.

Noul trend: AI art

Potrivit lui Costi, industria tatuajului este într-o continuă creştere şi evoluţie. „Creşte şi calitatea produselor cu care lucrăm, de la ace la maşini şi culori. Totul duce spre perfecţiune. Dacă mă uit la ce făceam acum 15 ani şi la ce se face acum, văd o diferenţă majoră, este bine. Modelele evoluează şi ele foarte mult, acum că vine trendul AI art. Asta va da un boom foarte mare şi tatuatorilor, ca sursă de inspiraţie. Mă întreb unde se va ajunge.”

Vorbind despre tendinţele pieţei, Costi spune că în ultimii ani lumea a început să meargă mult spre realism, spre tatuajele realiste. „Din păcate la noi oamenii nu sunt foarte deschişi şi nu înţeleg că un tatuaj trebuie să fie unic. Mulţi vin cu o imagine a unui tatuaj deja făcut şi îl vor fix pe ăla, ei nu înţeleg că tatuajul este o artă, că un tatuaj este unic. Este o perioadă a leilor cu ceasuri în care se indică data şi ora la care este născut un membru al familiei…Am întâlnit oameni care au ambele braţe tatuate integral cu modele legate de familie şi/sau modele repetitive. Adică 2-3 ceasuri, 2-3 capete de lei sau mai ştiu eu ce. Stai un pic! Tatuajul ar trebui să fie despre tine.” Aici spune că intervine totuşi şi lipsa de inspiraţie a celui care a făcut acele tatuaje. „Dar întâlnesc şi oameni care au apelat la tatuator ca să creeze ceva original şi de acolo începe tatuajul să fie numit artă, pentru că atunci artistul dă ce are mai bun şi îşi poate pune mintea la contribuţie, să vină cu ceva original şi creativ care la final va fi wow.” El mai spune că în ultimii ani au început să apară şi din ce în ce mai multe persoane care fac tatuaje, dar notează că, din păcate, foarte mulţi practică meseria la negru şi asta nu face nimic altceva decât să îngreuneze viaţa saloanelor deschise legal. Pentru a lucra cu aparatură profesională şi într-un cadru destul de adecvat, consideră că o suma decentă de investit ar fi undeva la 10.000 de euro, poate chiar şi mai mult, în funcţie de pretenţiile fiecăruia. Când ajungi să trăieşti din această meserie? „Din păcate, în zilele noastre mirajul banului este mare. Şi asta îi atrage pe mulţi în capcană. Ca să ajungi să trăieşti însă din meseria de tatuator trebuie să ştii să fii om – dacă nu ai această calitate degeaba eşti artist bun, pentru că nu ai să fii căutat. Mulţi dintre cei care vor să facă doar o afacere din meseria asta de multe ori pierd.” Despre costuri, Costi notează că în România preţul mediu de pornire pentru un tatuaj este undeva la 150 de lei, iar acesta urcă în funcţie de complexitatea modelului cât şi de artistul executant. „La un moment dat ajungi să plăteşti experienţa artistului, nu modelul, iar ca diferenţe faţă de afară suntem foarte departe de adevărata lor valoare. Eu lucrez, de exemplu, chiar şi de 3-4 ori mai ieftin în ţară decât dacă aş lucra afară.”

Tatuatorul se cunoaşte după tatuaje

Legat de cele mai provocatoare, dar şi cele mai frumoase aspecte ale meseriei sale, „faptul că lucrez zilnic cu oameni noi, asta poate spune totul”, susţine Costi. „Am zilnic poveşti noi, aspecte şi situaţii diferite, asta mă poate face să spun că sunt norocos. Fiecare proiect în parte este unul care mă provoacă, indiferent că sunt nişte linii simple sau lucrări pentru proiecte care se întind pe mâini întregi sau picioare. Zâmbetele şi lacrimile de bucurie de la aproape fiecare final de şedinţă, mai ales după acoperirea cicatricilor, şi reacţia oamenilor îmi spune că am ales bine ceea ce fac. Am avut nişte trăiri alături de unii clienţi încât nimic nu poate înlocui acele sentimente.” În opinia lui Costi, pentru a face această meserie trebuie să fii cu adevărat pasionat. „Dacă nu eşti pasionat de această meserie, nici nu te gândi, te rog, să te apuci! Vezi că sunt şi alte meserii mult mai bănoase şi mai puţin solicitante”, le transmite el celor care cochetează cu această idee. De-a lungul timpului, spune că, a întâlnit oameni care susţineau că sunt înnebuniţi după această meserie, că iubesc arta tatuajului şi vor să înveţe pentru că îşi doresc de o viaţă întreagă treaba asta, dar care nu aveau, la rândul lor, niciun tatuaj. „Păi, oameni buni, unde este pasiunea pentru tatuaj dacă tu nu ai unul pe tine? Cursurile acelea de 2-7 zile nu te fac tatuator! Ele nu fac nimic altceva decât să-ţi sărăcească bugetul familiei.” Artistul este de părere că, dacă vrei să înveţi tatuajul, trebuie să ştii desen, anatomie, să ai studiu mult la bază şi apoi poţi merge să faci ucenicie pentru a învăţa igiena în primul rând, mai ales că „aici sunt probleme majore cu noua generaţie de tatuatori”, şi apoi tehnica tatuajului. Unui tânăr care vrea să se apuce de această meserie el i-ar mai transmite „să fii om, să ştii să asculţi, să fii răbdător, să vrei să înveţi continuu, să nu ai impresia că dacă ştii să faci o umbră sau o linie ai învăţat totul”. În această meserie niciodată nu ştii totul, subliniază el.

Un trend încă stigmatizat

Legat de opinia românilor vizavi de persoanele tatuate, Costi spune că încă ne confruntăm cu mentalităţi învechite. „Dar asta ne este genetica. Unii sunt făcuţi să trecă mai greu peste anumite lucruri/aspecte şi să evolueze, alţii mai uşor.” Astfel, în cazul persoanelor care au preconcepţii puternice cu privire la acest aspect spune că e zadarnic să le explici că tatuajul este o bijuterie corporală. Dar nu numai în România avem problema asta, notează el. „În afară, de exemplu, tatuajele sunt asociate mult cu benzile de motociclişti, iar asta îţi limitează lucrul în servicii directe cu clienţii, şi aici mă gândesc la televiziuni - deşi în Noua Zeelandă apare deja o prezentatoare cu Moko tattoo (tatuaj tradiţional, permanent, întâlnit în rândul populaţiei indigene Māori din Noua Zeelandă - n. red.), în bănci sau anumite companii aeriene.”

„Tatuajul doare!”

„Gândeşte-te că tatuajul este făcut să fie pe viaţă. Nu asculta de mama, de frate, de prieteni, de consoartă; tatuajul este al tău, aşa că, dacă simţi că un tatuaj mic sau unul mare te reprezintă, atunci fă ce simţi!”, le transmite Costi celor aflaţi la experienţa primului tatuaj. El adaugă că e important să apelezi numai la saloane autorizate şi să asculţi întotdeauna sfatul artistului tatuator, pentru că acesta stă zilnic în salonul de tatuaje, a văzut milioane de idei şi poate să-ţi creeze ceva unic. „Vrei să-ţi faci un tribal? Nu apela la un artist care-şi prezintă protofoliul cu tatuaje realiste. Caută-l pe acela care face tribale şi invers.”

Artistul mai spune că e important să nu apelezi la un anumit tatuator doar pentru că este mai ieftin. „De cele mai multe ori tatuajul ieftin este cel mai scump, pentru că un tatuaj prost executat nu duce la nimic altceva decât la acoperirea lui în cel mai fericit caz, dacă nu la şedinţe de laser pentru îndepărtarea lui, care necesită timp, bani şi durere în plus.”

Costi lasă şi un P.S.: „Da, tatuajul doare! Procesul de tatuare este o exprienţă în sine, te trece prin mai multe stări, îţi da adrenalină, sentimente de bucurie sau de furie, lacrimi de durere, lacrimi de fericire. Dar aş putea spune că tatuajul te face mai matur.”

Despre vise împlinite şi vise „pending”

În paralel cu activitatea de zi cu zi, Costi a pornit şi o serie de proiecte adiacente, dar corelate tot cu meseria sa, de la colaborări cu statul român legat de meseria de tatuator şi implementarea acesteia în România, făcută de Asociaţia Tattoo & Piercing România, pe care o conduce, la proiecte umanitare precum Ink For Humanity, care se derulează cam de 2-3 ori pe an, anul acesta în luna mai, pe durata căruia saloanele de tatuaj partenere din ţară şi nu numai îşi donează o zi din munca lor pentru diverse cauze. „Mai lucrez la un proiect de suflet care este ca şi copilul meu: Convenţia Internaţională de Tatuaje din Bucureşti, care anul acesta se va întâmpla în intervalul 20-22 octombrie şi a ajuns deja la a 11-a ediţie. După o pauză de trei ani am decis să o repun pe picioare, pentru că lumea întreabă de ea din ce în ce mai des.” Artistul a lansat pentru prima dată acest eveniment în anul 2010. „Participasem deja de multe ori la astfel de evenimente şi mi-am dorit să aduc şi la noi în ţară aşa ceva, ca lumea să înceapă să cunoască ce este cu adevărat tatuajul. În acele trei zile de eveniment oamenii se reunesc îndemnaţi de aceeaşi pasiune, şi anume arta pe piele.” Potrivit lui, lumea începe să savureze convenţiile de tatuaje şi asta se vede şi în numărul vizitatorilor, care au crescut de la câteva sute de oameni la câteva mii.

L-am întrebat şi care este cel mai mare vis al său. „Pot spune că-mi trăiesc visul! Am dorit dintodeauna să scot tatuajul din underground, să-l ridic la rang de artă. Mi-am dorit, de asemenea, să aduc în România artişti grei internaţionali, oameni care au scris istorie în acestă meserie, şi i-am adus, de la Ami James la Paul Booth, Bob Tyrrell, Emilio Gonzalez, Doug Smode, Peralta Family, Rolf Buchholz etc., şi mai umează anul acesta.”

Mai are totuşi un vis. „Mă tot gândesc să fac un material video tip documentar despre istoria tatuajului în România, şi sper că o să ajung să am fondurile necesare să fac şi treaba aceasta. Este un proiect destul de ambiţios.”  

Artistul care schimbă oamenii

Constantin AzoiŢei (Costi), 44 de ani, tatuator

1. S-a născut în Lupeni, judeţul Hunedoara;

2. A urmat o şcoală de meserii în care făcea dulgherie şi tâmplărie;

3. A început să tatueze în 1996 şi continuă să practice această meserie încă de atunci, fără întreruperi;

4. De-a lungul timpului a participat la diferite convenţii internaţionale de tatuaje din ţări precum Germania, Austria, Franţa, Bulgaria şi Panama şi a fost câştigător în cadrul mai multor convenţii din Germania, Bulgaria, Panama şi nu numai;

5. A colaborat cu diverse saloane de tatuaje din Ungaria, Austria, Cipru, Germania şi Finlanda;

6. Organizează, începând cu 2010, Convenţia Internaţională de Tatuaje din Bucureşti;

7. Conduce Asociaţia Tattoo & Piercing Romania, sub umbrela căreia organizează proiecte umanitare precum Ink For Humanity;

8. E pasionat de călătorii şi de gătit şi colecţionează sticle de Jack Daniel’s, având şi o colecţie personală cu peste 300 de sticle diferite.

„I love my job” este o nouă rubrică lansată de Business MAGAZIN în care îi scoatem în faţă pe oamenii care nu sunt neapărat parte din top managementul unei companii, dar sunt pasionaţi de ceea ce fac. Sunt mulţi, iar poveştile lor sunt fabuloase: nu de puţine ori, în interviurile Business Magazin, am auzit „Sunt îndrăgostit de... ” un lucru de care nu ne-ar fi trecut prin cap că cineva poate fi îndrăgostit (paleţi, tractoare, tehnologie ş.a.m.d..). De aceea ne-am hotărât să le acordăm o rubrică specială în revista noastră.