Nu mai poate fi oprita. "A doua revolutie verde", cum fost numita de catre specialisti, revolutia genetica a intrat aproape fara veste in agricultura romaneasca. Uniunea Europeana i s-a opus ani de zile, stiind ca nu o poate controla. Romania a primit-o cu granitele deschise si a scapat-o de sub control. Pana cand va reusi sa stabileasca un sistem prin care legislatia, altfel destul de acoperitoare, sa poata fi si aplicata, cei care au de suferit sunt consumatorii, producatorii de seminte conventionale si statul.

Pentru mai bine de 400 de fermieri din Romania, cultivarea de soia modificata genetic inseamna afacerea vietii. Ii costa mai putin si obtin recolte cu pana la 30% mai mari decat cultivatorii de soia conventionala. "Nici nu se mai gandesc sa se intoarca la soia conventionala", spune Ioan Sabau, fost director tehnic si actual consultant al firmei Monsanto, numarul unu mondial si local in productia de seminte modificate genetic. "O iau numai daca nu gasesc din cea modificata, care este mai rentabila."

Pentru managerul unei companii din sudul tarii cu afaceri in agricultura, plantele modificate genetic sunt insa un cosmar. I-au injumatatit profiturile in 2002, cand partenerii italieni i-au respins 450 de tone de soia pe motiv ca erau contaminate cu soia modificata genetic. "Au spus ca accepta semintele pentru consumul alimentar, dar ca nu le mai pot planta", isi aminteste managerul firmei, care a cerut sa fie identificat doar cu numele mic, Petre. Un an mai tarziu, aceeasi companie rata un export de 20.000 de tone de porumb in Uniunea Europeana, pentru ca nu putea garanta clientului ca marfa este conventionala.

Romania se afla pe primul loc in Europa si in topul cincisprezece mondial la cultivarea de plante modificate genetic. Dar acest lucru nu este neaparat pozitiv. Plantele transgenice, o inventie americana prin care geneticienii confera plantelor trasaturi pe care acestea nu le-ar dezvolta in mod normal, facandu-le mai rezistente sau mai productive, au starnit una dintre cele mai mari controverse la nivel mondial. Disputa a fost declansata imediat dupa ce prima cultura comerciala a fost plantata, in 1994, in SUA. Motivul? Nici pana astazi medicina nu a putut stabili ce efect vor avea in timp aceste organisme asupra sanatatii umane, odata consumate. De asemenea, impactul lor asupra mediului este greu de estimat. Cu toate acestea, tot mai multe tari au adoptat tehnologia americana, atrase de promisiunea unei agriculturi mai eficiente. Iar controversa s-a transformat curand intr-un adevarat razboi economic.

Razboiul e sustinut, pe de o parte, de firmele americane care produc aceste seminte, de administratia Bush care le sprijina, de principalele tari cultivatoare care vor sa exporte si de majoritatea cercetatorilor in domeniul geneticii. De cealalta parte a baricadei, incercand sa franeze acest proces, se afla Uniunea Europeana, sute de organizatii nonguvernamentale ecologiste, producatorii de seminte conventionale precum si cei de pesticide. Cei care finanteaza aceste tehnologii sunt consumatorii finali, care cumpara produsele prelucrate din organisme modificate genetic (OMG). Paradoxal, ei par a fi cel mai putin informati.

De exemplu, un studiu publicat pe site-ul just-foods.com arata ca in jur de 60% dintre alimentele vandute de supermarketurile din Statele Unite contin OMG. Cu toate acestea, aproape 70% dintre cumparatorii americani spun ca nu stiu nimic despre plantele modificate genetic. In Romania, paradoxul se repeta. Desi mai mult de jumatate din soia cultivata aici este modificata genetic, iar 10% din importurile de alimente provin din SUA - principala tara producatoare de OMG - in general etichetele produselor comercializate nu anunta prezenta OMG in continut.

Mai mult, exista alimente pe ale caror etichete producatorii garanteaza absenta OMG-urilor din produse. Un sondaj realizat recent de catre Asociatia pentru Protectia Consumatorilor asupra unui esantion de 250 de bucuresteni arata ca 47% dintre acestia considerau ca alimentele care contin OMG sunt mai putin bune decat cele care nu contin OMG, in timp ce 46% se abtineau sa faca vreo comparatie, motivand ca nu stiu despre ce este vorba.

Desi neobservata de multi, tehnologia se extinde cu o viteza atat de mare incat specialistii afirma ca modificarea genetica este una dintre cel mai rapid adoptate inovatii din istoria agriculturii. In 2004, suprafata mondiala cultivata cu plante modificate genetic era de 47 de ori mai mare decat in urma cu opt ani. Mai precis, se intindea pe 81 de milioane de hectare. Si continua sa se intinda, cu un ritm anual de crestere de circa 20%, conform Serviciului International pentru Achizitionarea de Aplicatii Biotehnologice in domeniul Agriculturii (ISAAA).

Chiar daca din datele oficiale ale Ministerului Agriculturii reiese ca in Romania exista la ora actuala doar 58 de mii de hectare cultivate cu soia modificata genetic (mai putin de unu la mie din suprafata mondiala), cifra nu e de neglijat in context national si european. Conform cifrelor oficiale, ea reprezinta aproape jumatate din suprafata totala cultivata cu soia in Romania (122,8 de mii de hectare) si este a doua cultura de OMG de pe continent ca intindere, dupa cea de porumb din Spania. Mai mult, daca luam in considerare si suprafetele nedeclarate, cultivate cu semintele "salvate" de catre cultivatori si vandute pe piata neagra, soia transgenica ocupa mai bine de 70% din suprafata totala cultivata cu soia in Romania. Estimarile au fost facute anul trecut de Ion Toncea, presedintele Federatiei Nationale de Agricultura Ecologica si seful grupului "Agricultura ecologica" din cadrul Institutului de Cercetari de la Fundulea.

Productivitatea crescuta a acestei plante si necesitatea folosirii unui singur pesticid in loc de doua, au facut ca soia modificata genetic (MG) sa fie cultivata chiar in zone in care mediul nu este favorabil acestei culturi. Este si cazul judetului Mures, unde peste 700 de hectare au fost cultivate cu aceasta planta. "E ca si cum ai vrea sa cultivi mango in Intorsura Buzaului", spune Dragos Dima, consultant pe probleme de agricultura la compania Harding. "Se cultiva insa pentru ca piata la negru a semintelor modificate genetic face ca aceasta cultura sa fie atat de ieftina incat oamenii cultiva chiar daca productivitatea e mult mai scazuta." Piata la negru cu seminte MG e favorizata de cel putin trei factori: posibilitatea de a cumpara seminte la un pret mult mai mic decat cel practicat de companiile autorizate, oferta acestora mai mica decat cererea si posibilitatea de a salva seminte de pe un an pe altul fara ca planta sa isi piarda caracteristicile.

Deocamdata, fermierii romani pot cultiva doar soia modificata genetic. Nu s-au emis autorizatii pentru altceva. Dar cei doi procesatori de seminte transgenice de pe piata - Monsanto si Pioneer - si-ar putea imbogati oferta in curand si cu hibridul de porumb transgenic rezistent la "sfredelitorul" porumbului (Ostrinia nubilalis). Daca directorul firmei Pioneer, Ion Sabaila, spune ca primeste tot mai multe cereri pentru aceasta planta dar nu a luat o decizie inca, Sabau de la Monsanto spune ca firma vrea sa produca porumb transgenic din acest an si ca mai are nevoie doar de aprobari. Productia sa va fi destinata insa exportului.

"Nu stiu daca suntem interesati sa vindem in Romania", spune Sabau. "Fermierul roman nu stie cat pierde datorita atacului «sfredelitorului», care intr-un an depaseste pragul de toleranta si in altul nu. Deci n-avem piata." In schimb, Spania, care cultiva deja acest hibrid de porumb, ar putea fi o piata buna. "Spaniolii produc foarte greu porumb din cauza climei, si le-am putea da noi seminte", spune Ioan Sabau. Porumbul modificat genetic este folosit in Spania doar pentru furajarea animalelor.

Cei doi producatori asteapta acum mutarile Uniunii Europene, pentru a sti exact ce pot produce sau importa pentru a vinde si ce nu. Daca porumbul a fost deja aprobat pentru cultivare in UE, fiind singura planta MG care se cultiva aici, soia modificata genetic nu este in aceeasI situatie. Acest lucru constituie deja un motiv de ingrijorare pentru unii. Ingrijorarile se leaga in primul rand de acele culturi nedeclarate, care au scapat de sub controlul statului.

"Prezenta unei suprafete mari de soia transgenica necertificata, «salvata», nu este tolerabila din cauza lipsei oricaror instrumente de monitorizare si control", spune consultantul pe probleme de agricultura Dragos Dima. "Acesta situatie poate conduce la o slaba pozitionare a Romaniei in negocierea altor capitole referitoare la agricultura si/sau mediu. Sa nu uitam ca inchiderea acestor capitole este provizorie din punctul de vedere al UE."

UE s-a pozitionat de la inceput ca principal adversar al cultivarii plantelor MG. Desi initial a finantat cercetari substantiale pentru dezvoltarea de noi plante, aceasta activitate s-a redus substantial in 1999, cand Uniunea a interzis, printr-un moratoriu, cultivarea de noi plante MG si importul de produse ce contin OMG. Ecuatia parea sa se schimbe in vara lui 2004, cand comisia a hotarat ridicarea moratoriului. Hotararea a fost luata la presiunea principalelor tari producatoare de OMG care s-au plans de nenumarate ori Organizatiei Mondiale a Comertului in legatura cu embargoul "discriminatoriu" impus de Europa. Altii spun ca renuntarea la moratoriu s-a datorat si interesului uniunii de a importa furaje ieftine.

"Dupa criza vacii nebune, Europa este deficitara in substante proteice pentru furajarea animalelor", spune Mihail Dumitru, specialistul in probleme de agricultura al Delegatiei Comisiei Europene in Romania. "Probabil acest fapt a contribuit la schimbarea atitudinii UE. Pretul mai scazut al soiei transgenice constituie un avantaj economic."

Ridicarea interdictiei s-a produs in forta. Dupa ce a aprobat importul pentru consum al porumbului zaharat modificat genetic, UE a inscris in Catalogul Comunitar 17 hibrizi de porumb modificat genetic, rezistenti la sfredelitorul porumbului. Din acel moment, orice fermier din cele 25 de tari membre ale UE a putut cumpara si cultiva acesti hibrizi de porumb. Tarile membre, nemultumite, au incercat sa franeze procesul, depunand mereu contestatii. Si l-au franat. Dar nu l-au oprit. Argumentele lor stiintifice sunt insuficiente si nu reusesc decat sa amane invazia magazinelor cu produse ce contin OMG.

Constienta ca revolutia genetica va pasi pana la urma si intre granitele ei, Uniunea Europeana s-a pregatit din timp cu laboratoare in care OMG pot fi depistate si analizate. Astfel, legile care impun etichetarea produselor cu un continut de OMG mai mare de 0,9% pot fi aplicate. Cu totul alta este situatia in Romania care, desi a incercat sa-si armonizeze legislatia cu cea europeana, nu o poate sustine pentru ca nu are astfel de laboratoare.

Prin urmare, chiar daca statul roman le cere fermierilor sa declare procesatorilor daca marfa lor e transgenica, acest lucru nu se intampla niciodata. Pentru ca nimeni nu poate verifica marfa. Aceasta situatie a determinat multe ONG sa sustina ca o foarte mare parte din alimentele pe care le consumam contin astfel de organisme, fara ca etichetele lor sa ne semnaleze acest lucru. Si presupunerea lor e justificata, avand in vedere ca soia modificata genetic, produsa in Romania, ramane in tara. Unde se duce, de fapt, aceasta soia?

Explicatia pe care o dau producatorii si autoritatile: in furajarea animalelor si in ulei. Doar asa urmele interventiei genetice pot fi, teoretic, sterse: nu exista inca metode de depistare a urmelor de OMG in ulei, acest produs fiind fabricat la temperaturi foarte inalte; cat despre furajarea animalelor, nimeni nu trebuie inca sa dea socoteala. Spre deosebire de UE, unde noile reglementari impun si acest lucru.

Adevarul va fi aflat insa abia cand vor exista si in Romania laboratoare speciale pentru depistarea OMG. Uniunea Europeana, prin expertii sai, a recomandat Romaniei sa construiasca minimum doua astfel de laboratoare, spune Dragos Dima. Costul unui laborator se ridica la circa 2 milioane de euro. Suma care nu poate fi pusa in balanta cu dreptul consumatorului de a sti ce consuma. Romania parea sa fie constienta de acest lucru cand a semnat, in 2000, protocolul de la Cartagina, intrat  in vigoare in 2003. Prin acest protocol se angaja sa informeze si sa consulte publicul prin ample campanii, astfel incat acesta sa poata lua o decizie de cumparare/necumparare in cunostinta de cauza.

La stadiul de angajament a si ramas. Pentru a afla despre OMG cu care diverse companii intentioneaza sa populeze rafturi sau hectare de pamant in tara lui, romanul trebuie sa viziteze macar lunar site-ul Ministerului Mediului (MAPPM). Aici, bine ascunse la capitolul "diverse", el poate  gasi solicitarile pe care MAPPM le primeste in acest sens de la companii. Ministerul asteapta reactia publicului timp de 30 de zile, dupa care, spune legea, poate organiza chiar dezbateri publice. Dar numarul nesemnificativ de romani care stiu cate ceva despre OMG, intersectat cu multimea romanilor utilizatori de Internet (24% in 2004 conform Ministerului Comunicatiilor), va da un numar cu atat mai nesemnificativ de persoane informate.

O alta problema aparuta pe agenda de nelinisti a ONG care militeaza pentru protejarea mediului sunt reziduurile provenite din procesarea industriala a OMG si in urma consumului. Chiar si productia de samanta a fost pusa sub semnul intrebarii.

"De multe ori, chiar jumatate din productie este nereusita", spune Dima. Ce se intampla cu aceasta cantitate? "Teoretic, ar trebui distrusa, dar sunt foarte putine statii de incinerare in Romania. Si chiar daca ar fi mai multe, dupa un esec in productie, cui ii mai arde sa mai dea bani si pe distrugere, atata timp cat legea nu il obliga?"

De zile fripte se plang si cultivatorii ecologici. Din camp si pana la rafturi, spun ei, cele doua tipuri de produse - modificate genetic si organice (ecologice) - nu sunt complet separate, riscul de "contaminare" fiind foarte mare. "Inainte de certificare, va trebui ca produsele ecologice sa fie testate suplimentar pentru a determina gradul de contaminare", spune Dan Craioveanu, presedintele Federatiei Nationale de Agricultura Ecologica. "Acest fapt va ridica si mai mult costul final al alimentelor ecologice, impiedicand orice initiativa de a crea o piata interna pentru aceste produse, iar la export va anula avantajul de pret pe care il au pentru moment produsele ecologice romanesti pe pietele Europei de Vest."

De pericolul contaminarii continua sa se planga fermierii din toate tarile cultivatoare de OMG. Pentru ca nici o reglementare nu a reusit sa elimine complet riscul contaminarii. Vantul care transporta polen (unde este cazul), animalele in blana carora seminte continua sa se agate indiferent de litera legii, combinele din care mai cad OMG pe plantatia vecinului, depozitarea improprie sunt factori care au dejucat de multe ori precautiile fermierilor. Singurii oameni linistiti par sa fie americanii, argentinienii, canadienii si brazilienii. In tarile lor nu este obligatorie depozitarea separata a OMG si nici etichetarea alimentelor care contin OMG. Constantin Sin, seful Departamentului pentru Biotehnologie din cadul Ministerului Agriculturii, apreciaza avantajele economice de care se bucura aceste tari.

"Pe continentul american, unde legislatia nu prevede depozitarea separata a productiei si etichetarea acesteia, costurile mai reduse se transmit si asupra produselor procesate. In Uniunea Europeana, aceste avantaje dispar o data cu aplicarea masurilor de etichetare si trasabilitate, costurile suplimentare aferente fiind transferate consumatorului."

Totusi, studii recente citate de presa americana releva faptul ca tot mai multi americani isi dorec ca produsele ce contin OMG sa fie etichetate. Mai mult, jumatate dintre americani si-ar dori ca astfel de produse sa nici nu existe pe piata. Prea tarziu insa. Supermarketurile lor sunt deja doldora de astfel de produse, toate neetichetate.

Uniunea Europeana a gasit calea de mijloc. Produsele din OMG pot fi importate, dar consumatorii vor sti cand se afla in fata unui astfel de produs. Ramane ca piata libera sa hotarasca speranta de viata a acestor produse. Speranta care va creste pe masura ce producatorii vor "forta" plantele sa aduca beneficii directe si consumatorilor, nu numai cultivatorilor, atragandu-i si pe acestia de partea lor.