Rusia şi-a găsit un sprijn de nă­dej­de în Iran şi viceversa, ambele ţări fiind izolate de Occident, prima pentru că a invadat Ucraina, a doua pentru că ajută militar Moscova, că reprimă prin vio­lenţe proteste de stradă care au ca scop garan­tarea unor libertăţi de bază ale omului şi pentru că îşi dezvoltă propria armă nucleară.

Este o nouă încercare a Moscovei de a schimba echilibrul din ordinea mondială după ce Uniunea Economică Eurasiatică, răspunsul rusesc la UE, a arătat cât de limitată poate fi cooperarea Rusiei cu vecinii ei, iar alianţa cu China şi-a arătat şi ea limitele, deşi este con­siderată în continuare periculoasă pentru Occident.

După ajutorul militar furnizat de Iran Rusiei pentru războiul din Ucraina, cola­borarea dintre cele două state a căpătat avânt prin dezvoltarea unei noi rute de transport transcontinental care se întinde de pe teritoriul rusesc din estul Europei până la Oceanul Indian. Este un pa­saj lung de 3.000 de kilo­metri ferit de orice interven­ţie străină, după cum scrie Bloomberg.

Astfel, cele două ţări s-au angajat să cheltuiască miliarde de dolari pentru grăbirea trans­portului de mărfuri pe calea fluviilor şi căilor ferate care ies la Marea Caspică, vecinul amândurora. Datele de geolocare arată zeci de vapoare ruseşti şi iraniene, inclu­siv unele supuse sancţiunilor, folosind deja ruta. Tinţa finală sunt eco­nomiile mari şi cu creştere rapidă din Asia. „Este vorba de stabilirea unor lanţuri de aprovizionare imune la sancţiuni“, spu­ne Maria Şagina, analist la International Institute for Strategic Studies din Londra. Coridorul va permite Rusiei să scurteze drumul pe mare până în Asia cu mii de kilometri.

La capătul nordic al traseului este Marea Azov, aflată între Crimeea şi gura de vărsare a fluviului Don. Prin cuceririle militare din Ucraina, Rusia a transformat Marea Azov într-un lac rusesc. De acolo, pe mare, pe canale şi pe căi ferate ruta trece prin centrele comerciale şi industriale iraniene şi apoi iese la Oceanul Indian.

În septembrie, preşedintele rus Vladimir Putin a explicat că ruta „va da companiilor ru­seşti noi oportunităţi de a intra pe pieţele din Iran, India, Orientul Mijlociu şi Africa. Şagina estimează că Rusia şi Iran investesc până la 25 de miliarde de dolari pe partea continentală a drumului care va ajuta aceste ţări să exporte produse pe care Vestul le interzice.

Prima bănuială este că pe acolo vor fi exportate arme. Apoi, vasele care navighează pe Don şi Volga transportă de obicei materii prime agricole şi energetice – Iran este al treilea importator ca mărime de grâu rusesc. Cele două ţări au anunţat în ultimul timp mai multe acorduri de afaceri pentru comerţul cu turbine de gaze, chimicale, medicamente şi componente auto şi pentru producţia în comun de maşini.

La discuţiile bilaterale privind ultimul aspect au participat cei doi constructori auto iranieni Iran Khodro şi Saipa.

Cel mai nou model de maşină din Rusia este o copie a unuia din China, asamblat cel mai probabil cu componente chinezeşti. De aceea este posibil ca în colaborarea din sectorul auto Iranul să devină furnizor de piese pentru producătorii de maşini din Rusia, rupţi de lanţurile de aprovizionare din Vest.

De asemenea, Rusia este furnizor de combustibil nuclear şi componente pentru reactorul iranian de la Bushehr. Moscova caută să compenseze astfel pentru ruperea relaţiilor comerciale cu Europa, care înainte de războiul din Ucraina era cel mai mare partener comercial al ei, şi să evite sancţiunile occidentale. Banii urmează şi ei cursul mărfurilor. Săptămâna aceasta, banca rusă de stat VTB a anunţat că va începe să furnizeze servicii de transferuri financiare între Rusia şi Iran. Noua prietenie merge şi mai departe. În iulie, compania naţională de petrol a Iranului NIOC şi gigantul rus de gaze Gazprom au semnat un memorandum de înţelegere de 40 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea de câmpuri de petrol şi gaze în Iran şi a unui proiect de gaze naturale lichefiate. Oficialităţi iraniene au menţionat şi discuţii cu Rusia despre producţia în comun de aeronave de pasageri, dar nu au oferit mai multe detalii în afară de faptul că ar putea fi un avion de 70-150 de locuri. Anterior, preşedintele iranian Ebrahim Raisi a dat ordin pentru producerea unor astfel de avioane în fabricile iraniene. Iranul a mai avut astfel de planuri, dar acestea nu au progresat. Planuri sunt, dar cel mai probabil nu vor readuce Rusiei ce a pierdut prin izolarea de Vest. Iranul este o economia mult prea mică şi nesigură politic şi mai ales financiar – nici până acum nu a reuşit să-şi plătească datoriile către Rusia pentru centrala nucleară de la Bushehr - şi de aceea eforturile Moscovei par mai degrabă disperate.