În cele opt luni de la invazia Ucrainei, Vladimir putin a continuat să sublinieze în discursurile sale că războiul declanşat este de o importanţă vitală pentru Rusia şi că el reprezintă o luptă pentru o nouă ordine mondială. Acum, voci importante ale politicii occidentale par să ajungă la aceeaşi concluzie, discursul vestic trece de la a ajuta Ucraina la a contura o ordine globală postbelică care ar marginaliza Rusia, făcând-o incapabilă să mai provoace probleme pe viitor, scrie Bloomberg.

Această schimbare ignoră planul care presupunea încheierea războiului printr-un compromis negociat înainte sau după căderea lui Putin. Există multe personaje importante din Occident şi Europa Centrală, care consideră că Rusia nu va putea fi schimbată niciodată. Tot mai multe voci afirmă că ţara trebuie adusă în genuchi precum s-a întâmplat cu Germania nazistă sau Japonia, înainte de a putea fi reconstruită şi reintegrată în lumea civilizată.

„A fost o greşeală să încercăm să comunicăm cu o Rusie postcomunistă bazată pe iluziile apărute din speranţele anilor ’90. Occidentul nu ar trebui să mai fie timid în a-şi stabili propriile obiective de război, chiar dacă nu se implică direct în conflictul din Ucraina. Aceste obiective ar trebui să includă o retragere a Rusiei din fiecare ţară în care regimul lui Putin este prezent. Rusia trebuie să fie transformată într-o ţară normală, adică în opusul unui imperiu, iar acest lucru nu se poate întâmpla doar din interior”, a spus politologul francez Nicolas Tenzer.

Fiona Hill, unul dintre cei mai respectaţi experţi privind politica şi societatea rusă, a oferit o versiune mai puţin radicală a discursului lui Tenzer. Ea a cerut de asemenea ca Rusia să-şi piardă dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU.

„Acesta este un conflict între marile puteri, ale treilea conflict în spaţiul european în mai puţin de un secol. Este sfârşitul ordinii mondiale existente, iar lumea noastră nu va mai arăta ca înainte”, a declarat Hill.

În această paradigmă – ca şi în cea a lui Putin – interesele occidentale merg mai departe de îngenuncherea regimului actual. Obiectivul strategic principal este o diminuare permanentă a puterii Rusiei şi a capacităţii sale de a reprezenta o ameninţare.

Vladimir Putin nu se va împiedica de acuzele pe care i le impută comunitatea internaţională, aşa cum au arătat numeroasele voturi ale Adunării Generalele ONU care au fost împotriva sa. Întrebarea care se cere într-un astfel de context este: Cum să renunţe Rusia la prezenţa şi influenţa militară pe care o manifestă pe întreg teritoriul fostei URSS dacă nu este învinsă într-un conflict mai mare decât războiul din Ucraina? Chiar şi dacă Rusia va fi forţată să se retragă din Ucraina, ar poseda în continuare dimensiunea şi resursele necesare pentru a-şi menţine influenţa şi a porni un nou război.

Politologii şi cele mai influente personaje din politica vestică nu cer guvernelor să declare război Rusiei, dar pledează pentru obţinerea unor rezultate ce nu pot fi atinse decât printr-un război la scară largă. Există o reţinere foarte mare pentru acest demers, care este o rămăşiţă a Războiului Rece, când se credea că Rusia va răspunde la o provocare de o asemenea anvergură printr-un bombardament atomic. Fie că ar putea sau nu sa ia o astfel de măsură, teama este suficient de puternică pentru ca nimeni să nu sugereze sau să facă presiuni pentru deschiderea unui război direct între Occident şi Rusia.

Presiunea realizării oricărei perspective pentru o nouă ordine mondială, cu o Rusie docilă se află acum pe umerii ucrainenilor. La nivel general, există o speranţă că vor putea învinge armata roşie fără a fi bombardaţi nuclear. Ceea ce nu se spune este că dacă totuşi opţiunea nucleară intră în joc, ei se vor transforma în martiri şi sacrificiul lor va transforma Rusia într-o paria cu acte în regulă.

Defectul strategiei de „înfrângere strategică” este că în timp ce arsenalul nuclear al Rusiei este văzut ca asul din mâneca lui Putin, Occidentul nu deţine instrumente pentru a flexibiliza şi domestici Rusia. Pentru a face ca strategia să funcţioneze Vestul ar trebui să se implice direct.

Ceea ce trebuie să li se ofere ruşilor este o viziune de incluziune, nu o înfrângere eternă şi umilitoare. Singurul viitor care ar putea să unească şi să motiveze rezistenţa rusească zdrenţuită împotriva lui Putin, a războiului şi imperialismului rusesc, este unul în care Rusia face parte din Occident, cu toate constrângerile şi beneficiile aferente.