Iar un factor hotărâtor în ceea ce priveşte aceste decizii luate atât în vremuri de creştere economică, cât şi în vremuri de pandemie, inflaţie record ori război la graniţă au fost ajutoarele de stat, care au însumat circa 1,5 mld. euro doar pe cea mai importantă schemă (807/2014), pe care au fost aprobate 170 de proiecte, cu o valoare cumulată de circa 4 mld. euro. Mai bine de o treime din această sumă reprezintă ajutor de stat.

Dacă autorităţile vor continua să ofere astfel de facilităţi, cum este şi cazul recent lansatului INVESTALIM, programul de finanţare a investiţiilor în sectorul alimentar, derulat de Ministerul Agriculturii, grupurile româneşti şi străine vor avea un motiv în plus să aleagă piaţa locală pentru dezvoltare.

În ultimii cinci ani, în România au fost anunţate câteva sute de investiţii în noi facilităţi de producţie, valoarea fiecăreia dintre acestea variind de la câteva sute de mii sau, poate, milioane de euro la sute de milioane de euro (650 mil. euro reprezintă suma pe care Nokian o va investi în Bihor). Dintre aceste proiecte, ZF a identificat 20 de pariuri majore, de peste 30 mil. euro fiecare, ce vizează construcţia de fabrici de la zero, fiind vorba de investiţii totale de peste 1,8 mld. euro, ce vor genera circa 8.500 de locuri de muncă.

Sunt fabrici de pavele, BCA, dar şi de medicamente, panificaţie, băuturi răcoritoare sau de procesare a lânii. Există astfel o varietate de sectoare în care companiile îşi investesc banii. Mai puţin diversă este însă distribuţia geografică.

Atenţia investitorilor s-a îndreptat către 14 dintre cele 42 de judeţe (cu tot cu Bucureştiul), Timişul fiind cea mai populară destinaţie, atrăgând trei dintre cele 20 de fabrici selectate. Pe poziţia secundă se află, la egalitate, - cu câte două unităţi de fabricaţie - Cluj, Prahova, Mureş şi Bihor.

Este interesant de observat că investitorii îşi concentrează atenţia pe centrul, vestul şi sudul ţării, în est, în Moldova, fiind doar două proiecte majore - o fabrică de băuturi răcoritoare în Neamţ şi una de baterii la Brăila. De altfel, şi până acum, cea mai săracă regiune a ţării a trebuit să se mulţumească doar cu fabrici de textile sau cu alte investiţii cu valoare adăugată brută mică şi cu salarii pe măsură. Asta explică subdezvoltarea din estul României.

Distanţa mare faţă de Occident şi lipsa infrastructurii moderne sunt principalii factori care au ţinut investiţiile majore la distanţă de Moldova. Totuşi, proiectele de autostrăzi A7 şi A8, care încep să prindă contur, pot schimba situaţia.

Pe harta ZF au fost puse atât fabrici deja funcţionale, cât şi unele proiecte majore anunţate recent, la care abia s-a început construcţia sau unde urmează să înceapă.