Tot ceea ce înconjoară experienţele din apropierea morţii şi senzaţiile de pace şi linişte trăite de cei care le-au trăit rămâne un mister pentru ştiinţă.
Recent, cercetătorii din domeniu au reuşit să facă un pas mai departe, dezvăluind unele secrete care, până acum, făceau parte doar din speculaţii.
O scanare a creierului unui muribund a reuşit recent să facă lumină în acest sens.
Tot ceea ce înconjoară experienţele din apropierea morţii şi senzaţiile de pace şi linişte trăite de cei care le-au trăit rămâne un mister pentru ştiinţă, care de zeci de ani caută o explicaţie. În tot acest timp, oamenii de ştiinţă au avansat numeroase ipoteze bazate pe anecdote, amintiri sau studii pe animale. Recent, cercetătorii din domeniu au reuşit să facă un pas mai departe, dezvăluind unele secrete care, până acum, făceau parte doar din speculaţii.

Pentru Dr. Bruce Greyson, profesor de psihiatrie şi ştiinţe neurocomportamentale la Universitatea din Virginia, marea dificultate a experienţelor de moarte apropiată este că este practic imposibil de studiat în timp real, a declarat el pentru Business Insider. Dincolo de ceea ce se poate întâmpla la nivel fizic, asociat cu un eveniment dureros, cum ar fi un traumatism cranian, un stop respirator sau un atac de cord, creierul tinde să închidă senzaţia de durere, sau cel puţin amintirea acesteia.

Printre cele mai frecvente episoade experimentate se numără vederea celor dragi, atât în viaţă, cât şi a celor decedaţi, precum şi vederea unei lumini strălucitoare la capătul unui tunel. Alte senzaţii corporale includ părăsirea corpului şi plutirea, sau faptul de a fi atras în tunelul cu lumina de la capăt.
O scanare a creierului unui muribund a reuşit recent să facă lumină în acest sens. Cercetarea, publicată în Frontiers of Aging Neuroscience, a reuşit să măsoare semnalele electrice produse la un bărbat de 87 de ani care a murit în urma unui atac de cord în timp ce era conectat la o electroencefalogramă.

Cititi mai multe pe www.alephnews.ro