Energia a rămas un teritoriu interzis riscofobilor, situaţia sanitară din 2020 venind într-un sector pentru care cuvântul criză înseamnă business as usual. Amorţeala de consum s-a văzut în preţuri, media de tranzacţionare spot din 2020 pe bursa de energie OPCOM fiind cu peste 20% mai mică faţă de cea din 2019. Ce a creat această ieftinire? O oportunitate bună de creştere pentru furnizorii de energie în zorii liberalizării totale a pieţei.

Spre finalul anului însă, câteva indicii din pieţele internaţionale, plus orientarea masivă a Bruxelles-ului spre decarbonizare au cutremurat piaţa.

Preţurile sunt la cer, revenirea postpandemică s-a tradus într-o bulimie de consum, resursele se dovedesc insuficiente.

Rusia zâmbeşte, producătorii de energie desfac şampania, verzii stau aliniaţi soldăţeşte pentru noile şantiere.

Dintre toate crizele care au modelat energia, tranziţia spre verde va fi cea mai profundă.

Furtuna abia acum începe.

Potrivit datelor din raportul Autorităţii Naţionale de Reglementare din domeniul Energiei (ANRE), consumul intern de energie s-a redus anul trecut cu circa 3%, dar de vină a fost industria, puternic lovită de criza sanitară.

Odată cu instituirea măsurilor de carantină, cu trecerea şcolii online şi a aplicării la nivel naţional a strategiilor de muncă de acasă, consumul casnic a crescut semnificativ, cu 5% după cum arată tot datele ANRE. Astfel, consumatorul casnic a devenit vedeta sistemului energetic în 2020, munca şi şcoala de acasă sau pasiunea descoperită pentru gastronomie ducând cererea de energie din domeniul rezidenţial la volume record.

Datele mai arată că, stând acasă, românii au devenit şi mai curioşi în legătură cu facturile pe care le plătesc şi cu serviciile pe care le pot accesa prin intermediul furnizorilor de energie, astfel că mulţi au trecut în zona concurenţială. Datele ANRE arată că anul trecut aproape 40% din consumul casnic a fost pe zona concurenţială. Din totalul consumului la nivel naţional, consumul casnic reprezintă un sfert din total.

Ofertele avantajoase, susţinute de scăderea preţului energiei, au făcut ca în 2020 furnizorii de utilităţi să aibă un an bun, marcat de creşterea numărului de clienţi care au prins gustul liberalizării într-un moment propice. Astfel, cele mai multe dintre creşterile frumoase de business au venit din zona de distribuţie şi furnizare a energiei sau a gazului natural, cei mai noi jucători având şi cele mai agresive oferte şi altfel înregistrând cele mai mari rate de creştere.

La începutul anului 2021, lucrurile aveau să aterizeze brusc, creşterea galopantă a preţului, deşi nu o surpriză, fiind imposibil de anticipat ca ritm de dezvoltare.

Ce s-a întâmplat?

Încă din primele luni ale anului 2021 specialiştii din domeniu au avertizat că scumpirile se vor accentua pe fondul raliului făcut de preţul certificatelor de emisii de carbon şi al revenirii cererii de energie ca urmare a redresării economice. Certificatele de emisii sunt parte a mecanismului european, stabilit în 2005, privind reducerea poluării, companiile responsabile pentru emiterea de CO2 ca urmare a proceselor de producţie fiind obligate să facă dovada unui astfel de instrument pentru fiecare tonă emisă. În România, cel mai afectat sector este cel de producere a energiei electrice pe baza cărbunilor, unde nu se fac alocări gratuite de certificate de CO2.

Paradoxal însă, în timp ce toată lumea vorbeşte despre impactul carbonului în scumpirile fără precedent, statisticile arată că România este una dintre cele mai verzi ţări în materie de producţie de energie, cu 57% din capacitatea instalată în hidrocentrale, eoliene sau panouri solare. Mai mult, circa 7% din toată capacitatea sistemului de producţie este reprezentată de energie nucleară, dacă ne raportăm la cei 20.000 MW de pe hârtie. Polonia, cu 70% dependenţă de energie pe cărbuni, are un preţ mai mic decât România.

Cu acest portofoliu de generare de energie electrică, în care unităţile strategice sunt deja amortizate, blamarea carbonului şi a certificatelor de emisii pentru scumpirea fără precedent a energiei este mai degrabă un discurs politic menit să mascheze 30 de ani de lipsă de investiţii şi o decizie unică la nivel european, spargerea sistemului de producţie în funcţie de sursă. Astfel, în ciuda parcului de producţie verde, semnalul de preţ este stabilit de Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare plătitor de certificate de emisii de CO2, restul producătorilor, în proporţie covârşitoare de stat, aliniindu-se după acest semnal. Totodată, deşi la nivel oficial declaraţiile au arătat spre partea de furnizare ca fiind principala vinovată pentru scumpiri, în realitate aproape toată producţia de energie din România este concentrată în mâinile statului.

Datele bursei de energie OPCOM arată că în luna septembrie, tranzacţiile pe piaţa spot s-au încheiat la un preţ mediu de 134 de euro pe MWh, nivel istoric pentru România. Nivelul este de trei ori mai mare faţă de cel din luna septembrie a anului trecut şi în creştere cu 16% faţă de august, mai arată datele de pe bursa de energie OPCOM.

Mişcările de pe pieţele unde se tranzacţionează certificatele de emisii, cu impact direct în preţul energiei, dau şi ele puţine motive de optimism. Datele publicate pe European Energy Exchange (EEX) privind tranzacţiile la termen cu emisiile de CO2 arată că pentru primul trimestru de anul viitor achiziţiile se fac la 63 de euro pe certificat. Nivelul este cu 25% mai mare decât media celei de-al doilea trimestru de anul acesta şi dublu faţă de preţul certificatului de CO2 de la începutul anului. Acesta fiind contextul, acum nu există motive pentru detensionarea situaţiei din piaţa energiei.

În timp ce anul trecut a fost cel al furnizorilor de energie, 2021 este fără dubiu anul producătorilor.

Astfel, cel mai scump an din istoria energiei din România se transformă în cel mai bun an pentru Hidroelectrica, perla statului în acest domeniu strategic. Hidroelectrica şi-a bugetat pentru anul acesta

1,12 miliarde de lei, dar ar putea încheia anul cu 2,5 - 2,8 miliarde de lei (circa 500-600 de milioane de euro), conform estimărilor ZF. Calculele au fost făcute pornind de la bugetul de venituri şi cheltuieli al companiei, preţurile medii estimate pentru 2021 pentru energia vândută pe contractele la termen şi estimările privind evoluţia producţiei. Rezultatul net estimat este dublu faţă de cel de anul trecut şi de 2,5 ori mai mare faţă de cel bugetat, la o producţie prognozată de 17 TWh, cu 16% mai mare faţă de cea din 2020. La Nuclearelectrica, estimările din acest moment indică tot rezultate record. Astfel, compania ar putea termina anul cu un profit net de 800 de milioane de lei (circa 160 de milioane de euro), potrivit estimărilor ZF, făcute pe baza datelor publice şi prognozelor legate de evoluţia preţului mediu pe contractele la termen. Producătorul de energie nucleară a avut după primele şase luni ale anului un profit net de 385 de milioane de lei (circa 78 de milioane de euro), profitul net bugetat pentru întreg anul fiind de 562 de milioane de lei (115 milioane de euro).

Dincolo de anul record pentru producătorii de energie verde, 2021 mai înseamnă ceva şi anume revenirea în forţă a investitorilor în domeniul energiei regenerabile.

„Suntem foarte optimişti şi credem într-o perspectivă fantastică în acest domeniu. Suntem iarăşi foarte norocoşi. Sunt 30.000 de MW în dezvoltare (întreg sistemul energetic local are o capacitate de circa 20.000 MW, de exemplu) la nivel naţional. Este fenomenal. Suntem siguri că vom avea de lucru“, a spus ştefan Gadola, unul dintre cei trei fondatori ai grupului EnergoBit. EnergoBit este un business cu 700 de angajaţi de 60 milioane de euro care livrează soluţii complete pentru proiecte energetice.

Ce se întâmplă acum pe piaţa energiei verzi aminteşte de perioada 2009-2014, când România a devenit una dintre cele mai căutate destinaţii la nivel global pentru proiectele de energie verde. De altfel, la nivelul anului 2012, România era văzută ca a zecea ţară din lume în funcţie de potenţialul eolian. Ceea ce a stat la baza acestui succes răsunător a fost o schemă de sprijin pentru investitori extrem de generoasă. Ulterior, schema a iscat multiple controverse, astfel că în 2014 aceasta a fost modificată semnificativ, piaţa de energie verde intrând într-un blocaj total.

La finalul celor cinci ani de creştere spectaculoasă, România avea peste 3.000 MW montaţi în energie eoliană şi 1.340 MW în proiecte de energie solară. Acum însă, pe fondul planului major de decarbonizare al UE pentru 2050 şi al ţintei intermediare de reducere a emisiilor de CO2 până în 2030 cu 55% faţă de anul 1990, energia verde este la începutul unui nou boom. La nivel oficial, estimările prevăd montarea a încă 6.000 MW, eolian şi solar, până în 2030, dar aceste estimări ar putea fi prudente în contextul în care unii specialişti cred că potenţialul real ar fi de 10.000 MW.

Estimările celor mai mari jucători din domeniu prevăd o capacitate nouă de circa 200-300 MW în primii doi ani, startul fiind preconizat pentru 2022, pentru ca apoi instalările să ajungă la circa 500 MW. De asemenea, tehnologia va fi nouă, astfel că vor fi aduse în România turbine noi, de 5-7 MW, cu o înălţime de 150 de metri, o eficienţă de 32-40%. În acest moment, randamentul mediu al eolienelor din România este de 20-30%, cele mai mari turbine montate fiind de 3 MW. Totodată, odată cu îmbunătăţirea randamentelor, costurile pentru realizarea acestor proiecte au scăzut semnificativ. Potrivit informaţiilor din piaţă, pentru a ridica 1 MW într-un proiect eolian sunt necesare acum investiţii de 0,8 milioane de euro, faţă de cele 1,5 milioane de euro necesare în perioada 2009-2014, în timp ce costul proiectelor solare a ajuns la circa 0,6 milioane de euro pe MW.

Astfel, acest nou potenţial creat i-a adus din nou la linia de start pe cei mai mari jucători globali din energia verde. Siemens Energy, gigantul de soluţii energetice desprins din grupul german Siemens, cu peste 90.000 de angajaţi, face din Bucureşti cel mai mare centru de recrutare la nivel global. Datele sunt publicate pe site-ul global al Siemens Energy, Bucureştiul fiind astfel cel mai fierbinte punct de recrutare la nivel global în funcţie de numărul de poziţii libere. Anunţurile de joburi au fost lansate recent, unele chiar luna aceasta, în total Siemens Energy având pentru România 96 de joburi disponibile la acest moment. Cel mai mare dezvoltator local de proiecte eoliene, grupul Monsson, controlat de omul de afaceri suedez Emanuel Muntmark, a anunţat că are 2.500 MW, solar şi eolian, în dezvoltare în următoarea decadă. Din acest portofoliu, italienii de la Enel Green Power deja au preluat o capacitate de 1.000 MW împărţită în mod egal în proiecte eoliene şi solare. Verbund (Austria), EDPR sau ENGIE sunt câteva dintre numele care au anunţat intenţia de a reveni în piaţa de energie verde cu proiecte mari. Electrica, cel mai mare jucător local din piaţa distribuţiei de energie, a cumpărat la rândul său un portofoliu de proiecte eoliene şi solare de 207 MW de la Monsson.

Antreprenorii locali sunt la rândul lor atenţi la piaţă. Teofil Mureşan, de exemplu, proprietarul grupului E-INFRA, a anunţat la rândul său planuri pentru proiecte de energie solară, iar fraţii Pavăl, fondatorii Dedeman, analizează piaţa şi ei.

Vestea bună este că, dacă în primul val verde investitorii au depins de schema de sprijin pusă la dispoziţie de stat, în al doilea val această aşteptare nu mai este necesară. Vestea proastă acum este, însă, că noile proiecte depind de infrastructură mai mult ca niciodată, de stabilitatea legislativă, criza forţei de muncă fiind, de asemenea, un obstacol major pentru viitoarele proiecte.

Enel Green Power, primul la startul în noul val

Enel Green Power România, divizia de energie verde a italienilor de la Enel, a semnat, la începutul anului 2021, un acord pentru dezvoltarea unui portofoliu de proiecte regenerabile de peste 1.000 MW cu Monsson Alma, companie membră a grupului Monsson, lider în dezvoltarea de astfel de proiecte în România şi în sud-estul Europei. Construcţia parcurilor va începe în următorii trei ani şi va viza instalarea de centrale eoliene cu capacităţi însumate de 500 MW şi de centrale fotovoltaice cu peste 500 MW. Pe lângă construcţia parcurilor, acordul de dezvoltare semnat între cele două companii prevede şi dezvoltarea de soluţii de stocare a energiei în baterii (Battery Energy Storage Systems - BESS), o tehnologie care va contribui la tranziţia către un mix sustenabil de energie în România.

Primul pas major făcut de Electrica spre verde

Electrica a intrat anul acesta în sfârşit în clubul producătoriilor de energie prin achiziţia a trei proiecte „marca“ Muntmark. Tranzacţia, anunţată în iulie, s-a ridicat la circa 13 milioane de euro, dar suma va fi plătită eşalonat în funcţie de gradul de realizare a proiectelor. Astfel, un contract prevede achiziţia a 100% din părţile sociale ale proiectului eolian Crucea Power Park. Valoarea contractului este de 8,47 milioane de euro, compania de proiect având în dezvoltare un parc eolian cu o capacitate de 121 MW, în Constanţa. Parcul are şi o componentă de stocare a energiei. Un alt contract prevede achiziţia Sunwind Energy, pe o sumă de 1,48 milioane de euro. Această companie de proiect dezvoltă un parc eolian de 27 MW, în vecinătatea oraşului Satu Mare. Cea de-a treia tranzacţie a vizat preluarea companiei New Trend Energy, la un preţ de 3,24 milioane de euro. Aceasta are în dezvoltare un parc solar de 59 MW, tot în apropiere de Satu Mare. Tranzacţia a fost cel mai important pas în direcţia diversificării făcut de la listarea Electrica În 2014, proces prin care în vistieria companiei au ajuns 400 de milioane de euro.