Atracţia energiei fără emisii de carbon este mai puternică ca niciodată. În timp ce ţările încearcă cu disperare să reducă emisiile şi să atingă obiectivele climatice, lumea se confruntă, de asemenea, cu o penurie de combustibili fosili tradiţionali. Răspunsul la această contradicţie a luat o turnură improbabilă: Menţinerea în funcţiune a reactoarelor nucleare pentru mult mai mult timp decât se aştepta cineva vreodată.

Cât de mult timp? Deja, multe dintre instalaţiile din lume sunt programate să funcţioneze cu mult peste ceea ce se consideră a fi o durată de viaţă tipică de 40 de ani. Operatorii fac presiuni pentru ca unele reactoare să funcţioneze până la 80 de ani - chiar peste speranţa medie de viaţă de 77 de ani a americanilor. Ba chiar mai mult, cercetătorii încep chiar să se gândească dacă reactoarele pot continua să genereze electricitate timp de 100 de ani, potrivit Bloomberg.

„Oamenii de ştiinţă nu s-a aşteptat ca reactoarele să funcţioneze atât de mult timp", a declarat Chris Gadomski, analist şef în domeniul nuclear pentru BloombergNEF. „Nu sunt sigur că aş vrea să locuiesc lângă un reactor vechi de 100 de ani".

Cu doar câţiva ani în urmă, ideea de a genera energie de la un reactor vechi de un secol era de neconceput. Relativ recent, SUA şi Uniunea Europeană s-au angajat să reducă poluarea cu gaze cu efect de seră cu cel puţin 50% până în 2030, peste 70 de naţiuni din întreaga lume ţintind către o lume a viitorului total vidată de orice tip de emisii. Presiunea este din ce în ce mai mare pentru a găsi modalităţi de a atinge aceste obiective - şi rapid. Acest lucru forţează lumea să pună în balanţă riscurile energiei nucleare, care nu produce emisii de carbon, dar care poate crea dezastre bine cunoscute de umanitate, cu schimbările climatice necontrolate şi dezastrele naturale provocate de emisiile tradiţionale.

Regatul Unit, unde reactoarele generează în prezent aproximativ 15% din energia electrică, doreşte să crească această cifră la 25% până în 2050. Între timp, SUA alocă 6 miliarde de dolari în subvenţii nucleare pentru a-şi menţine infrastructura nucleară îmbătrânită. Franţa intenţionează să construiască noi centrale, în timp ce ţări precum Belgia, Finlanda şi Slovacia prelungesc durata de viaţă a reactoarelor. Germania, una dintre cele mai mari ţări din lume care nu a renunţat la energia nucleară, a acordat o amânare pentru trei unităţi programate să se închidă în 2022. Chiar şi Japonia - ţara în care s-a produs dezastrul de la Fukushima din 2011 - se reintegrează în energia atomică.

Majoritatea reactoarelor din SUA ar putea necesita reparaţii extinse până în 2050. 

Înainte de recenta schimbare, zeci de ani de critici, opoziţie şi lupte financiare au forţat închiderea - uneori prematură - a reactoarelor nucleare din economiile occidentale. De asemenea, investiţiile se scurseseră din industrie, iar construcţia de noi centrale a scăzut. Chiar dacă dezvoltatorii ar începe să pună bazele astăzi, construcţia de noi centrale necesită adesea mai mult de un deceniu, ceea ce nu va fi suficient de rapid pentru sarcina urgentă de a reduce emisiile de carbon până în 2030.

Cu atât de puţine centrale noi în pregătire, renaşterea nucleară nu va avea loc decât pe seama reactoarelor vechi.

Cele mai mari riscuri sunt evidente: betonul şi oţelul fragile din instalaţiile îmbătrânite pot creşte ameninţarea accidentelor dacă nu sunt întreţinute şi reparate corespunzător. Ca să fim corecţi, de când centralele nucleare comerciale au început să funcţioneze în anii '50, au avut loc doar câteva accidente. Deşi sunt rare, acestea au un potenţial enorm de dezastru.

Există, de asemenea, cheltuielile şi riscurile de mediu legate de eliminarea deşeurilor nucleare, care rămân periculos de radioactive timp de mii de ani. La şapte decenii după ce primele reactoare au început să genereze energie, majoritatea ţărilor nu au construit încă depozite centralizate în care să poată fi reţinute deşeurile pe termen lung. Toate acestea subliniază motivul pentru care producţia de energie nucleară a fost în declin constant: de la aproximativ 18% din energia electrică mondială la mijlocul anilor 1990 la aproximativ 10% în prezent.

Ţări precum Germania, care a fost mult timp divizată în ceea ce priveşte energia nucleară, se află acum într-o situaţie dificilă. Aprovizionarea cu gaze naturale este limitată, iar războiul prelungit al Rusiei în Ucraina face ca situaţia să fie şi mai precară. Între timp, dependenţa de energia eoliană, solară şi hidroelectrică s-a dovedit a fi dificilă - aşa cum s-a văzut în cazul ameninţării aparent constante a penei de curent din California în timpul verii şi în cazul creşterii preţurilor la energie în Europa anului trecut. O parte din atractivitatea energiei nucleare constă în faptul că, spre deosebire de energiile regenerabile, reactoarele furnizează energie 24 de ore din 24, în zilele înnorate sau în timpul nopţii.