Când aţi analizat ultima oară o bancnotă? Dacă o veţi privi cu atenţie veţi observa anumite semne particulare menite să detecteze falsurile.

În cadrul unui experiment, specialistul în IT Markus Kuhn a încercat să copieze color o bancnotă de 20 de euro. În momentul în care a apăsat butonul, aparatul a scos un ţiuit şi nu a apărut nicio copie a bancnotei respective, ci un mesaj printat în diferite limbi, unde se explica faptul că este ilegală xeroxarea sa.

După o analiză mai atentă a bancnotei, Kuhn a observat mai multe cercuri foarte mici, dispuse sub forma unei „constelaţii” şi „camuflate” sub diverse semne. De exemplu, pe bancnota de 20 de euro cerculeţele sunt parte a notelor muzicale aflate în design-ul hârtiei. 

Totuşi, xeroxarea alb-negru a bancnotei nu este detectată, fapt ce demonstrează că aparatul „ştie” când cineva vrea să falsifice bani, culoarea cerculeţelor făcând parte din acel cod. Unii consideră nu doar culoarea ca fiind o parte importantă a codului, ci şi distanţa dintre cele cinci cercuri.

Este cunoscut faptul că în procesul de printare a hârtiei banilor se foloseşte un model standard de recunoaştere a bancnotelor valide, dar acesta nu poate fi dezvăluit.

Cum detectează xeroxul particularităţile bancnotelor reprezintă, totuşi, un mister pe care reprezentanţii instituţiilor specifice nu vor să îl dezvăluie. Aceştia afirmă că se iau toate măsurile de precauţie pentru reducerea şi stoparea falsificării de bani. Întrebat dacă aparatele de copiere sunt special programate să recunoască acele semne specifice ale bancnotelor, un reprezentat al companiei a afirmat: „Xerox, împreună cu alte companii din domeniu, consultă legislaţia şi face tot posibilul pentru a stopa ameninţările de falsificare a banilor prin intermediul tehnologiei.”

Mai există, de asemenea, un nivel de codare a bancnotelor mult mai avansat decât „constelaţia” respectivă, numit Nivelul 3. Despre acesta, însă, nu discută nimeni, Banca Centrală fiind singura cunoscătoare a acestui „secret”.

Deşi a pornit o mică investigaţie pentru a-şi satisface această curiozitate, retincenţa în răspunsuri a celor întrebaţi l-a determinat pe Markus Kuhn să afirme, în cele din urmă: „Poate nu vom avea niciodată suficiente informaţii despre tehnologiile care combat falsificarea de bani, dar cred că aşa este mai bine.”