Situaţia bugetară a României a fost şi este foarte încordată, fapt reflectat şi de plasarea singulară a României în procedura de deficit excesiv (PDE) a Comisiei Europene (CE) la începutul acestui an, arată Consiliul Fiscal în opinia despre a doua rectificare bugetară, publicată marţi. 

Dezechilibrele macroeconomice – deficitul de cont curent (4,6% din PIB în 2019) şi deficit bugetar structural (peste 4% din PIB) relativ mari şi persistenţa unor presiuni mari pe buget pentru creşterea de cheltuieli permanente, reclamă o corecţie macroeconomică în viitorul nu îndepărtat pentru a păstra accesul la finanţare pe pieţe şi ratingul de ţară, arată instituţia.

Pe de altă parte, Consiliul spune că momentul cel mai acut al crizei actuale, determinat de restricţiile de ordin sanitar (efectul shutdown, de închidere parţială a economiilor), pare să fi trecut, iar procesul de revenire economică a început la nivelul majorităţii economiilor naţionale, inclusiv în România. Războiul cu COVID-19 nu este terminat, el este unul de uzură, iar ciclul epidemic condiţionează viteza de revenire şi pot exista „reînchideri” locale, adaugă Consiliul Fiscal.

Amploarea măsurilor de combatere a crizei depinde de parametri precum spaţiul fiscal şi monetar existent, calitatea de emitent sau nu a unei monede de rezervă pe plan internaţional, gradul de euroizare/dolarizare, existenţa unor mecanisme de back-up (inclusiv aranjamente de tip repo şi swap cu Fed şi BCE), gradul de robusteţe economică, forţa instituţională, etc. Există un trade-off (cost al renunţării la alternativă) între, pe de o parte, spaţiul de manevră pentru a face faţă la crize majore, ceea ce reclamă cheltuieli de tip one-off şi deficitul structural, pe de altă parte (România are cel mai înalt deficit structural în UE). Aceasta explică îndrăzneala mare a altor ţări de a merge cu deficite bugetare spre şi peste 10% fără a avea grija unor corecţii macro inevitabile în anii următori.

Există o diferenţă esenţială între a înregistra deficite bugetare de ordinul a 8-9% din PIB preponderent ca urmare a unor elemente de natură structurală, pe baza reducerii de taxe şi a majorării unor cheltuieli permanente operate în ultimii ani, cum este cazul României şi a înregistra deficite de acelaşi ordin de mărime preponderent ca urmare a implementării unor programe de sprijin pentru economie pentru contracararea efectelor economice şi sociale ale pandemiei COVID-19, cum este cazul multor ţări din UE. Acestea din urmă au spaţiu de manevră pentru a stimula economia şi, în plus, beneficiază de avantajul că aceste măsuri sunt de tip one-off şi prin urmare nu vor mai afecta execuţia bugetară atunci când stimulul va fi retras. Deci, nu vor fi necesare măsuri de corecţie pentru revenirea la o traiectorie sustenabilă a politicii fiscal-bugetare.

Deficitele iniţiale (bugetar şi de cont curent) mari nu au permis Băncii Naţionale a României (BNR) să fie la fel de agresivă în scăderea ratei de politică monetară precum bănci centrale din ţări vecine. Această situaţie se reflectă şi în costurile de finanţare considerabil mai ridicate ale României pe pieţele financiare, comparativ cu cele ale altor ţări din regiune - Cehia, Ungaria, Polonia.

O absorbţie masivă de resurse europene din cadrul financiar multianual şi din Planul european de redresare va reduce nevoia de finanţare de pe pieţele financiare şi va susţine cererea şi oferta agregate interne, permiţând, astfel, o traiectorie de corecţie macroeconomică mai lină. Absorbţia de fonduri europene este o „bătălie pentru apa grea”, în anii ce vin.

Contracţia PIB, ce este revizuită de CNSP, pentru 2020, la 3,8%, este în imediata vecinătate, uşor inferioară, intervalului propus anterior de CF.

CF apreciază că intervalul de 4 - 6% pentru contracţia PIB din acest an îşi păstrează validitatea.

Esenţa celei de-a doua rectificări bugetare pe partea de venituri este reprezentată de o revizuire puternică în sens descendent, în linie cu deteriorarea cadrului macroeconomic luat în calcul la fundamentarea construcţiei bugetare.

CF apreciază caracterul prudent al proiecţiei de venituri fiscale şi din contribuţii de asigurări ce poate acomoda eventuale evoluţii uşor sub aşteptări ale cadrului macroeconomic, sau ale veniturilor nefiscale, comparativ cu cele avute în vedere la elaborarea bugetului iniţial pe anul 2020.

Esenţa celei de-a doua rectificări bugetare pe partea de cheltuieli este reprezentată, în opinia CF, de o deteriorare suplimentară la nivelul anului 2020 – majorare discreţionară de cheltuieli permanente şi slăbiciuni suplimentare în construcţia bugetară-, la care se adaugă o majorare a unor elemente de tip one-off. CF apreciază intenţia Guvernului de a majora cheltuielile de investiţii, chiar şi în condiţiile deteriorării semnificative a resurselor mobilizate la bugetul general consolidat.

În urma analizei datelor aferente celei de-a doua rectificări bugetare, CF constată o nouă deteriorare a poziţiei finanţelor publice de ordinul a 0,6-0,8 pp din PIB la nivelul anului 2020, comparativ cu estimările sale de la prima rectificare, ca urmare a majorărilor de cheltuieli operate.

Având în vedere scenariul de bază al CF caracterizat de o scădere a PIB real cuprinsă între 4 şi 6%, estimarea de deficit bugetar pentru 2020 este cuprinsă între 8,6-9,4% din PIB. În acest context economic, sanitar şi electoral, caracterizat de incertitudini neobişnuit de mari nu pot fi excluse evoluţii mai nefavorabile decât cele anticipate în acest moment.

Punctul de plecare al deficitului bugetar pentru anul 2021 ar fi de cel puţin 7,5% din PIB, chiar admiţând expirarea măsurilor temporare şi revenirea economiei prognozată de CNSP - creştere economică de 4,9% pentru anul 2021. Aceste perspective ale bugetului public reclamă o prudenţă sporită în adoptarea oricăror măsuri de politică fiscal-bugetară şi identificarea din timp a unei strategii graduale şi coerente de consolidare bugetară, care să minimizeze costurile economice şi sociale asociate.

Majorarea punctului de pensie de 14% implică un efort bugetar de 3,6 mld. lei în anul 2020 şi respectiv 10,92 mld. lei în anul 2021. O astfel de măsură, cu impact important asupra construcţiei bugetare pe anul 2021, ar trebui inclusă într-un cadru fiscal-bugetar pe termen mediu.

CF apreciază că o abordare bazată pe reguli în ceea ce priveşte indexarea pensiilor (prevăzută de altfel de lege) ar aduce beneficii multiple din perspectiva stabilităţii sistemului de pensii şi ancorării aşteptărilor participanţilor, sustenabilităţii fiscale şi programării bugetare.

Majorarea cheltuielilor bugetare cu pensiile nu poate face abstracţie de situaţia BGC, al cărui deficit primar si structural se plasează în prezent la niveluri foarte ridicate, ceea ce reclamă iniţierea unui proces de corecţie, ecartul faţă de pragul de 3% din PIB stabilit de procedura de deficit excesiv fiind însemnat.

În condiţiile noilor parametri bugetari, dimensiunea necesarului de finanţare publică al României pentru anul 2020 este de circa 13% din PIB.

CF apreciază reuşita până acum în asigurarea unei mari părţi din necesarul de finanţare a statului român pentru anul 2020.

Deşi acoperirea necesarului de finanţare pentru acest an este asigurată în largă măsură, mult mai problematică ar putea fi acoperirea acestuia pe termen mediu. Este greu de crezut că pieţele financiare vor tolera pentru o perioada îndelungată niveluri înalte ale deficitului bugetar, chiar dacă regulile fiscale în UE vor rămâne suspendate şi în 2021. Capacitatea de finanţare a deficitului bugetar şi de refinanţare a datoriei publice care ajunge la scadenţă reprezintă o constrângere foarte „dură” asupra politicii fiscal-bugetare.

În acest context, o corecţie care să conducă pe termen mediu la niveluri mult diminuate ale deficitului bugetar şi care să ancoreze aşteptările creditorilor către o traiectorie sustenabilă a politicii fiscal-bugetare este obligatorie. Anunţarea unui plan multianual credibil de consolidare fiscală ar putea să ofere răgazul necesar pentru o abordare graduală, care să afecteze cât mai puţin revenirea economiei.

Obiectivul ambiţios de aderare la zona euro (şi, în prealabil, de intrare în Mecanismul Cursurilor de Schimb – ERM2) nu este compatibil cu deficite bugetare structurale de peste 1% din PIB, ca să nu mai vorbim de peste 4% din PIB, cu deficite externe considerabile, cum era situaţia României la începutul anului 2020.

CF reiterează că este absolut necesară creşterea veniturilor fiscale (bugetare) pentru a face faţă unor crize viitoare, pentru a avea un buget public mai robust. Este falsă teza că aceste venituri nu pot fi mărite având în vedere experienţa altor state cu structuri economice şi instituţionale similare din UE. Dar este nevoie de voinţă politică şi învingerea unor reţele de rezistenţă in societate.