Exact cum unii pacienţi care se recuperează de pe urma COVID-19 se luptă cu simptome pe termen lung, devine clar că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu economia mondială după redresare, scrie Bloomberg.

Deşi stimulentele de 26.000 mld. $ şi sosirea vaccinurilor au alimentat o recu­perare mai rapidă decât antici­pa­seră mulţi, impactul resimţit la nivelul educ­aţiei, joburilor, nivelului dato­riilor şi inegalităţii va fi unul de du­ra­tă, în special în ţările cele mai sărace.

Costurile vor fi inegale. Un studiu Oxford Economics arată că Filipine, Peru, Columbia şi Spania sunt cele mai vulnerabile la efecte pe termen lung.

În schimb, Australia, Japonia, Nor­vegia, Germania şi Elveţia sunt vă­zute ca fiind cel mai bine poziţ­ionate.

Nu toate ţările vor fi afectate la fel. FMI vede economiile avansate mai puţin afectate de virus în acest an şi pe mai departe, în timp ce ţările cu venituri scăzute şi pieţele emergente vor avea mai mult de suferit, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în criza financiară din 2009, când ţările bogate au fost cel mai dur lovite.

Experţii susţin că nu trebuie să existe un deceniu pierdut dacă vor fi luate măsurile corecte. O soluţie ar fi promovarea politicilor care încura­jează companiile să inoveze şi să investească. Băncile centrale şi majoritatea guvernelor semnalează deja că-şi vor menţine stimulentele.

Modul în care încrederea consu­ma­torilor şi cheltuielile sunt modelate de temerile persistente legate de sănă­tate şi angajări ar putea ajunge să fie una dintre cele mai importante „moş­te­niri“ economice ale crizei. Istoria arată că la cinci ani după recesiuni, aş­tep­tările de creştere pe termen lung au fost în mod tipic cu 1,5% mai scăzute.

Criza a accelerat utilizarea roboţilor, iar deşi acest lucru creşte speranţele privind o redresare a creşterii productivităţii, milioane de locuri de muncă vor fi ameninţate. Chiar şi unde joburile nu vor dispărea, modelele de lucru s-au schimbat şi nu se ştie cât vor afecta aceste schimbări pachetele salariale.

Efecte pe termen lung vor fi evidente şi la nivel de capital uman după ce pandemia a trimis elevii şi studenţii online timp de până la un an în unele ţări. Finanţarea unei recuperări complete va fi complicată de datoriile su­plimentare de 24.000 mil. $ acu­mu­late la nivel mondial în 2020, datoria totală atingând un nou maxim de 281.000 mld. dolari, potrivit Institute of International Finance.

Chiar şi fără o criză a datoriilor, oda­tă ce dobânzile vor începe să creas­că, atât guvernele, cât şi companiile vor fi sub presiune, potrivit lui Mark Zan­di, economist-şef la Moody’s Analytics.