Fotbalul european se schimbă. Oligarhi ruşi, prinţi arabi sau miliardari chinezi şi-au cumpărat echipe de top în ultimele decenii, însă, de câţiva ani investitorii americani sunt cei care au trecut la atac, în căutare de chilipiruri şi profit. Iar pandemia i-a înverşunat. Va supravieţui spectacolul şi competiţia din sport speculei şi oportunismului financiar?

Fotbalul englezesc n-a mai văzut niciodată un asalt cu atât de mulţi investitori americani. Premier League, considerată cea mai bună ligă de fotbal din lume, este o piaţă cu un potenţial pentru profit enorm, având în vedere baza de fani globală uriaşă, aşa că nu trebuie să mire pe nimeni că este un magnet pentru oportunişti. Bloomberg scrie de un „măcel” făcut acolo de investitorii americani. Tot Bloomberg arată cum investitorii americani sunt interesaţi strategic de Germania, unde cluburile slăbite de pandemie caută să-i prindă din urmă la capitolul bani pe concurenţii din Spania şi Marea Britanie şi unde până acum regulile stricte privind proprietarii i-au favorizat pe spectatori în detrimentul speculatorilor. The Conversation atrage atenţia că fluxul de bani americani în sportul european a căpătat amploare în timpul pandemiei de Covid-19 şi că cel mai adesea cluburile din ligile mari nu mai au o bază locală, adică nu mai reprezintă comunităţile care le-au creat.

Fotbalul european de astăzi este cum nu a mai fost niciodată până acum. Investitorii internaţionali – atraşi de mirajul profiturilor financiare într-un sport care converge rapid cu sectoarele de divertisment şi cele digitale - transformă jocul într-o industrie globală. Televiziunea a contribuit la îmbogăţirea cluburilor de top, dar streamingul le-ar putea aduce bogăţii de neînchipuit. COVID-19 nu a provocat boomul de private equity în fotbal, dar a ajutat prin accelerarea şi amplificarea tendinţelor existente sau emergente. Întrucât cluburile de fotbal s-au lovit de dificultăţi financiare, investitorii s-au orientat pentru a culege câteva chilipiruri. Şi, pe măsură ce mişcarea oamenilor a fost restrânsă, consumul de servicii de streaming precum Netflix şi Amazon Prime au devenit elemente de bază pentru divertisment şi stilul de viaţă, ceea ce a sporit relevanţa acestor platforme pentru sport. Cine sunt aceşti mari investitori americani care preiau fotbalul european? Fenway Sports Group (FSG), proprietarul Liverpool, campioana din Premier League, şi-a confirmat luna trecută interesul de a vinde peste 10% din club investitorului american RedBird Capital Partners pentru aproximativ 540 de milioane de lire sterline. RedBird pare că încearcă să-şi construiască o reţea globală de investiţii în fotbal. Investiţia în Liverpool ar urma celei de 4,7 milioane de lire sterline făcute recent de superstarul de baschet Lebron James. În decembrie, ALK Capital, un alt business american de investiţii sportive, a achiziţionat clubul englez Burnley printr-un procedeu prin care a pus clubul garanţie pentru a obţine împrumutul necesar achiziţiei. RedBird deţine deja o participaţie la clubul francez Toulouse, în timp ce Bordeaux (General American Capital Partners şi King Street Capital Management) şi AS Nancy (New City Capital) au şi ele printre proprietari investitori americani. Troyes FC a fost cumpărată anul trecut de City Football Group, la care investitorul californian de private equity Silver Lake deţine acţiuni.

Povestea se repetă în Italia, unde Elliott Management Corporation deţine AC Milan şi unde un consorţiu de capital privat format din CVC Capital Partners, Advent Capital Management şi FSI Capital urmăresc achiziţionarea unui pachet de acţiuni de 1,7 miliarde euro în noul business media al Serie A. CVC şi Advent ar fi dornici să încheie un acord similar cu Bundesliga International din  Germania, care se ocupă cu vânzarea de drepturi de presă în străinătate.

Investiţiile fondurilor de private equity americane interesate de fotbalul european nu se limitează doar la Europa sau la fotbal. De exemplu, Silver Lake, proprietarul Manchester City, are legături cu francizele City Football Group din India, China, Tokyo şi Australia. Activităţile RedBird se extind şi la baseball, prin Boston Red Sox şi New York Yankees. Investiţiile în fotbal fac parte din portofolii mai largi de acţiuni legate de sporturi precum baschet, fotbal american şi lupte. Silver Lake pare, de asemenea, dornic să folosească fotbalul ca mijloc de a uni punctele dintre companiile care operează în alte sectoare, cum ar fi comerţul cu amănuntul pentru sporturi (spre exemplu Fanatics, un retailer de îmbrăcăminte cu licenţă online) şi divertisment (precum Endeavour, o agenţie de impresariat). Revenirea companiilor de achiziţii cu scop special, sau SPACS, a dus, de asemenea, la o concentrare pe sport. SPACS (cum ar fi RedBird) sunt create special pentru a strânge capital prin oferte publice iniţiale (în cazul în care acţiunile sunt vândute investitorilor instituţionali şi cu amănuntul) în scopul achiziţionării sau investiţiilor într-o afacere existentă. Uneori sunt denumite companii de cecuri în alb şi se concentrează pe câştigarea a cât mai multor bani pentru investitori.

SPACS şi alte grupuri de private equity consideră fotbalul foarte atrăgător, deoarece este un produs deja bine cunoscut şi cu fani în întreaga lume. Spectatorii şi fanii sunt dispuşi să plătească pentru a urmări sportul şi pentru a cumpăra obiecte care au legătură cu acest sport. Prin urmare, aici pot fi făcuţi bani mulţi şi investitorii ştiu asta. Unul dintre principalele motive pentru care aceste cluburi sunt o propunere atât de tentantă ar putea fi oportunităţile oferite de streaming. Obiceiurile de consum s-au schimbat în ultimii cinci ani, ducând la eroziunea formatelor de difuzare existente. În ultimele două decenii, cluburile de fotbal au beneficiat de contracte de televizare profitabile. Însă Netflix, Amazon Prime şi DAZN promit profituri şi mai mari, în special pentru cluburile de top care joacă în cele mai mari ligi. Aceste firme pot, de asemenea, pune cluburile în pericol. De exemplu, achiziţionarea de către ALK a FC Burnley din Anglia a presupus efectiv ipotecarea clubului pentru finalizarea achiziţiei. Clubul are acum o gaură cu 90 de milioane de lire sterline mai mare decât înainte. La Manchester United a existat o campanie de lungă durată a fanilor pentru a-i elimina pe investitorii americani din familia Glazer. Chiar şi la Liverpool nu toată lumea este mulţumită de FSG. Asta pentru că cecurile în alb din afara terenului nu aduc neapărat cecuri goale şi pe teren. Majoritatea fanilor ştiu că investitorii sunt interesaţi de un singur lucru: să câştige bani. Problema este că maximizarea profiturilor înseamnă adesea erodarea legăturilor dintre cluburi şi comunităţile din care acestea vin şi pe care ar trebui să le reprezinte. În Premier League, investitorii americani deţin şi Arsenal, Crystal Palace şi Fulham. În Italia, Kyle Krause, a cărui avere de familie are la bază un lanţ de magazine de proximitate din SUA, a cumpărat anul trecut Parma, una din cele mai puternice echipe în anii 1990, dar care recent a dat de probleme financiare, notează The New York Times. Lui Krause i-au trebuit 100 de milioane de dolari pentru a-şi îndeplini visul – să deţină o echipă de fotbal italiană legendară. De când sponsorul său Parmalat s-a prăbuşit într-un scandal financiar uriaş în 2003, Parma a fost vândută de două ori pentru suma de 1 euro. Clubul a fost declarat în insolvenţă în 2015, după un nou scandal, de corupţie, şi sub greutatea unui munte de datorii. Krause nu a fost singurul interesat de Serie A. În vara anului trecut, investitorul texan Dan Friedkin a cumpărat AS Roma de la un alt american, James Pallotta. Cu un an înainte, miliardarul media Rocco Commisso a devenit proprietarul Fiorentina. Elliott Investment Management conduce AC Milan din 2018, după ce proprietarul anterior Li Yonghong a intrat în incapacitate de plată. Canadianul Joey Saputo a controlat Bologna timp de şase ani. Roma este deţinută de miliardarul Dan Friedkin, proprietarul unui lanţ de dealeri Toyota. Americanii deţin participaţii majore în circa o cincime din cele 60 de echipe care joacă în ligile de top din Marea Britanie, Italia şi Franţa, arată o analiză a KPMG. Prezenţa lor creşte pe măsură ce investitorii chinezi, care au cumpărat cluburi precum Aston Villa, Wolverhampton Wanderers şi West Bromwich Albion, se retrag probabil forţaţi de autorităţile de la Beijing. Prin urmare, se poate spune că golul lăsat de chinezi este umplut de americani. În Germania, oameni de afaceri americani precum Paul Conway şi Jordan Gardner sunt interesaţi de cluburi care dau semne că se deschid la investiţii străine. Eintracht Frankfurt, SC Paderborn 07 şi VfL Bochum sunt câteva dintre acestea. Paderborn şi Bochum sunt cluburi de ligă secundă. Eintracht Frankfurt este una dintre cele mai cunoscute echipe germane. Analiştii cred că şi în Bundesliga pandemia va eroda atât de mult veniturile cluburilor încât acestea nu vor avea altă alternativă decât să invite investitori străini. Iar miliardarilor americani nu le rămâne altceva mai greu de făcut decât să aştepte.

Să fie o întâmplare că cinci - Arsenal, Manchester United, Manchester City, Liverpool şi AC Milan - din cele 15 cluburi permanente din propusa Superligă Europeană au în acţionariat investitori americani? Şi că modelul de business al acesteia ar fi mai apropiat de cel din sportul american, unde aceleaşi echipe se luptă an de an pentru trofee, croindu-şi astfel acces la venituri stabile de la fanii internaţionali şi la valori mai mari ale activelor în dauna competiţiei?

Fenway Sports Group (FSG), proprietarul Liverpool, campioana din Premier League, şi-a confirmat luna trecută interesul de a vinde peste 10% din club investitorului american RedBird Capital Partners pentru aproximativ 540 de milioane de lire sterline. RedBird pare că încearcă să-şi construiască o reţea globală de investiţii în fotbal.

Elliott Management Corporation deţine AC Milan şi un consorţiu de capital privat format din CVC Capital Partners, Advent Capital Management şi FSI Capital urmăresc achiziţionarea unui pachet de acţiuni de 1,7 miliarde euro în noul business media al Serie A.

De când sponsorul său Parmalat s-a prăbuşit într-un scandal financiar uriaş în 2003, Parma a fost vândută de două ori pentru suma de 1 euro. Clubul a fost declarat în insolvenţă în 2015, după un nou scandal de coruţie şi sub greutatea unui munte de datorii.