Diverşi comentatori afiliaţi politic au sărit imediat, cu mare alarmă şi falsă îngrijorare, fie să decreteze moartea sau decredibilizarea în ansamblu a presei, fie să se întrebe dacă România mai merită încrederea NATO şi a UE, din moment ce armata şi serviciile secrete în general penetrează instituţiile civililor. Iar aici nu există practic teamă de ridicol: deşi n-a văzut nimeni actele de recrutare a vreunui politician sau ziarist în slujba vreunui serviciu secret, plouă cu acuzaţii de tip "lasă că ştim noi", inclusiv cu estimări că în politică sau în presă ar fi sute de spioni în solda serviciilor; alţii, e drept însă mult mai puţini, fiindcă domeniul e mult mai delicat şi inspiră sfială, îndrăznesc să acuze şi infiltrarea justiţiei cu spioni.

Alţii au acuzat pur şi simplu armata şi serviciile secrete că nu-şi deconspiră spionii plasaţi în aceste instituţii şi că evită inclusiv să nege clar că vreun actual prezidenţiabil ori actuală vedetă de televiziune ar fi făcut parte dintre angajaţii lor, deşi legea, aşa cum a arătat (inclusiv la o emisiune a lui Turcescu) fostul şef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, interzice deconspirarea, autodeconspirarea şi orice comentarii pe această temă din partea instituţiilor şi a persoanelor vizate de astfel de acuzaţii. De altfel, chiar pe această interdicţie de a comenta public s-a bazat Turcescu atunci când s-a recomandat drept ofiţer acoperit, aducând ca argumente nişte acte care l-au făcut pe acelaşi Ungureanu să comenteze că e ca şi cum el însuşi ar spune "de azi m-am săturat să mai fiu vatman" aducând în chip de argumente carnetul de note şi coroniţa de la sfârşitul clasei I primare.

Degeaba a atras atenţia acelaşi Ungureanu că acuzaţiile preşedintelui Băsescu pe tema fostului ofiţer acoperit care candidează la preşedinţie "se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune". Campania pentru Cotroceni continuă pe aceeaşi linie sterilă, condusă de două categorii de moralişti naţionali: cei care insinuează, acuză sau se acuză public fără dovezi clare şi cei care încearcă să pretindă că a lucra într-o instituţie a civililor ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret dintr-o ţară democratică ar fi de fapt un act de patriotism, chiar dacă e imoral (în presă), ilegal (în politică şi justiţie) ori îngraşă (în mediul de afaceri).