Fără identificarea soluţiilor prin care deşeurile sunt reintegrate în activităţile industriale, făcându-se astfel pasul către o economie circulară, trecerea de la PR de mediu la efecte concrete este însă imposibilă. Soluţii sunt, în contextul în care pe plan local a răsărit o specie de antreprenori axaţi pe probleme de mediu. Cineva trebuie să îi şi asculte, dar mai ales să îi finanţeze.

„Blumenfield s-a lansat pe piaţa de consultanţă în toamna anului 2009. Consultanţa de mediu nu a fost o alegere de moment, a fost un pas firesc după o experienţă de aproape 10 ani în acest domeniu, atât din perspectiva sistemului public, cât şi din cea a mediului privat”, spune Gabriela Stanciu, directorul general al companiei româneşti de consultanţă de mediu Blumenfield.

Firma, înregistrată în Constanţa, a terminat anul trecut cu un business de 5,6 milioane de lei şi un profit net de 2,7 milioane de lei. În 2018, potrivit Ministerului Finanţelor, compania avea un business de numai 1,3 milioane de lei şi un profit de câteva zeci de mii de lei, semn că apetitul pentru astfel de servicii este în creştere.

„Blumenfield s-a înfiinţat din convingerea că mediul economic avea nevoie de o «gură de aer proaspăt» în situaţiile complicate ale birocraţiei, în implementarea cerinţelor de mediu din legislaţia în continuă schimbare, dar mai ales de studii de mediu care sa reflecte o evaluare obiectivă şi nu în ultimul rând să ofere soluţii şi programe de monitorizare relevante“, mai spune Stanciu, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Juridice cu specializarea în dreptul mediului.

Investiţia iniţială în lansarea acestei afaceri a fost de circa30.000 de euro, iar primul an a fost mai mult despre obţinerea certificărilor ca elaborator de studii pentru protecţia mediului şi mai apoi atestarea din partea ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) pentru operaţiuni petroliere şi exploatări de resurse minerale.

Apoi, în 2016, compania a mai făcut un pas şi anume lansarea unui laborator de cercetare, în Năvodari, primul centru privat de cercetare de mediu deţinut de o companie în regiune. „Astfel, Blumenfield are suportul diviziei sale ştiinţifice în elaborarea unor studii complexe de mediu, dar şi a unor programe de monitorizare a factorilor de mediu.”

În total, echipa Blumenfield este formată din 20 de specialişti cu pregătire în diverse domenii: tehnic, biologie, ecologie, silvicultură, chimie, drept fiscal şi dreptul mediului.

Astfel, în acest moment, Blumenfield elaborează documentaţii tehnice şi studii de mediu, dar poate merge până la gestionarea întregului proces de obţinere a avizelor, a acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu. „Ne ocupăm de gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi şi proiecte şi căutăm soluţii de optimizare a costurilor pentru tratarea, valorificarea şi eliminarea acestora. De asemenea, desfăşurăm programe de monitorizare a biodiversităţii atât în mediul terestru, cât şi acvatic. Mai mult, efectuăm studii complexe de mediu pentru soluri contaminate, clasificarea deşeurilor, produselor şi subsţantelor periculoase.”

Tocmai această clasificare a deşeurilor este esenţială.

În opinia Blumenfield, soluţia reală pentru gestionarea deşeurilor la nivel naţional este analiza conţinutului acestora şi identificarea oportunităţilor de reutilizare în diferite procese economice. Mai departe, rezultatul acestui demers ar trebui să fie o hartă a deşeurilor generate pe plan local. Acest lucru, spune Stanciu, nu se poate face decât cu laboratoare specializate, care analizează probele de deşeuri generate şi în funcţie de conţinutul acestora pot găsi soluţii pentru valorificarea, tratarea şi eliminarea lor finală.

Şefa Blumenfield dă câteva exemple. „Primul studiu de caz îl avem dintr-o sondă de explorare de gaze din Marea Neagră. Este un proiect care s-a desfăşurat pe o perioadă de 50 de zile. Doar din activitatea aceasta de foraj, de explorare, au fost generate aproximativ 420 de tone de deşeuri, din care 84% sunt deşeuri periculoase – nămol de foraj, noroaie de foraj cu conţinut de hidrocarburi. Pe baza caracterizării acestor deşeuri am reuşit să găsim soluţii pentru valorificarea acestora. Una dintre soluţii o reprezintă chiar industria materialelor de construcţii”, a explicat reprezentanta Blumenfield.

Ea a dat ca exemplu fabricile de ciment în care se produce clincherul (n.red.: produs obţinut la fabricarea cimentului prin încălzirea materiei prime şi prin transformarea ei într-o masă compactă şi dură). „Aceste soluţii chiar există în România. În Constanţa avem o astfel de instalaţie de producere a cimentului şi în ţară mai sunt câteva.”

Un alt exemplu privind deşeurile periculoase este chiar cel al energiei regenerabile.

„Un studiu de caz pe care îl avem este un parc eolian cu o capacitate de 84 MW, generată de aproximativ

100 de turbine eoliene. Trebuie să avem în vedere faptul că aceste turbine sunt echipamente care necesită mentenanţă. Din aceste activităţi de mentenanţă sunt generate aproximativ 1.400 de tone de deşeuri periculoase pe parcursul unui an de funcţionare, în mare parte uleiuri şi antigel. Nu am dat întâmplător acest exemplu. În România la această oră avem undeva la 3.000 MW putere instalată în centrale eoliene, iar dacă multiplicăm exemplul pe întreaga putere vedem ce cantităţi de deşeuri pot fi generate de aceste parcuri”, a declarat Gabriela Stanciu.

Şi aici este necesară analiza deşeurilor pentru a vedea cum pot fi acestea valorificate din punct de vedere economic. „A şti exact ce tip de deşeu generezi în activitate este un lucru care ţine de responsabilitatea fiecăruia, pentru că până la urmă trebuie să ne gândim la un management performant pentru ce înseamnă gestionarea deşeurilor. Cunoscând exact categoria de deşeu pe care o generezi poţi găsi soluţii optime pentru tratarea acestuia, pentru valorificarea mai departe.”

În acest moment, spune Stanciu, clienţii Blumenfield provin din industria petrolieră atât onshore, cât şi offshore, din industria de energie verde, exploatări de resurse minerale, infrastructură portuară, turism, dezvoltare imobiliară.

„Am avut privilegiul de a oferi expertiza noastră în 2019 în cel mai mare proiect de prospecţiune seismică 3D din Europa din industria oil & gas onshore. Un proiect desfăşurat pe aproximativ 1.600 km2 în judeţele Brăila, Buzău, Ialomiţa suprapus peste cinci arii naturale protejate din reţeaua Natura 2000 a necesitat atenţia noastră pentru evaluarea biodiversitătii, etapă ce a necesitat

un efort de monitorizare de

4.800 ore, întocmirea documentaţiilor şi obţinerea acordului de mediu şi a avizului administratorului ariilor naturale protejate. Proiectul de prospecţiune s-a încheiat de curând, fără niciun prejudiciu asupra speciilor de interes conservativ pentru care aceste arii naturale protejate au fost desemnate.”

Dincolo de aceste proiecte derulate, mai există o problemă, mai ales când vine vorba de aplicarea la scară industrială a soluţiilor găsite în laborator. „Cel mai dificil aspect este transferul de cunoştinţe şi tehnologie. Poţi să identifici soluţii în laborator dar să nu găseşti investitorul care să ducă soluţia mai departe în zona economică şi spre beneficiul companiilor din sectorul energetic”, a mai spus Gabriela Stanciu.

Astfel, deşeurile rămân în continuare cea mai mare problemă generată de industrie în materie de mediu, singura soluţie de a schimba lucrurile fiind integrarea acestora într-o logică de economie circulară.

„Industria are nevoie de soluţii noi, eficiente pentru problemele vechi, iar una dintre probleme o reprezintă deşeurile şi poluarea mediului datorată acestora. Şi nu vorbesc aici despre companiile care au emis şi chiar aplică politici concrete de prevenire a poluării şi de protecţie a mediului. E vorba de acele «poluări istorice», de situri contaminate, de poluarea aerului, de deversări necontrolate de ape neepurate.  Concret? Ar fi nevoie de o «curăţenie generală» a României şi un bun început bun ar fi putea fi utilizarea cu folos a taxelor colectate la Fondul pentru Mediu.”

Acesta ar fi însă doar începutul pentru un morman de probleme.