Discuţiile din cadrul panelului dedicat iniţiativelor de CSR au scos la lumină viziuni şi iniţiative din diverse industrii – de la tehnologie şi infrastructură la educaţie şi sănătate. Speakerii din panel au prezentat nu doar idei inovatoare, ci şi acţiuni concrete care definesc noţiunea de sustenabilitate aplicată: calcularea amprentei de carbon, implicarea angajaţilor în voluntariat, reciclarea creativă şi sprijinirea celor mai vulnerabili dintre noi.

BM: Ce înseamnă lider sustenabil în contextul economic actual şi care crezi că sunt tendinţele pe care le vedem pe piaţa din România?

Corina Constantin: Cred că sunt mai multe paliere aici. Primul palier este de a înţelege cadrul de reglementare, ce anume reglementează sustenabilitatea în prezent. În total sunt cam 300 de pagini şi cu multe acte adiţionale de studiat. Deci în principal este despre a înţelege cadrul de reglementare pentru sustenabilitate şi ce devine obligatoriu, apoi a înţelege la nivelul companiei cum ne putem pregăti pentru raportare, în ce val de raportare intrăm. Un alt palier este al incorporării strategiei de sustenabilitate (privitoare la mediu, social şi guvernanţă) în cea de business. Pe următorul palier stau discuţiile de integrare a riscurilor care ţin de mediu social şi guvernanţă în matricea de riscuri a companiei, riscuri şi oportunităţi. 

Şi poate cel mai complex aspect este a modifica modelul de business în aşa fel încât să poată captura aceste modificări şi tot ce ţine de concentrarea pe reducere amprentei de carbon. Intenţiile se translatează în anumite proiecte, iar odată cu aceste proiecte intervine şi partea de asumare a unor bugete de investiţii. Am văzut deja destul de multe companii care au declarat că vor să fie net zero în 2050 fără să-şi fi calculat amprenta de carbon. Or, în momentul în care au calculat amprenta de carbon au văzut că s-ar putea să aibă o mică problemă în ceea ce priveşte bugetele de investiţii ca să ajungi de la stadiul actual la net zero în 2050 înseamnă un buget de investiţii asumat, înseamnă un impact pe modelul operaţional al companiei, înseamnă poate un set de competenţe care nu se găsesc în companie şi atunci ar trebui să-ţi fie modificate şi procesele de business, procesele de recrutare, stabilire a unui responsabil în zona de sustenabilitate şi, nu în ultimul rând, chiar legarea remuneraţiei membrilor din boardul şi conducerea companiei de implementarea cu succes a unor programe de sustenabilitate.

BM: Voi aţi vorbit cu 100 cele mai mari companii din România, dar ce se întâmplă la nivelul pieţei? 

Corina Constantin: Cele mai multe dintre aceste companii intră în valul unu de raportare, respectiv vor întocmi primul raport de sustenabilitate în 2025. Pentru 2024 a fost un proces amplu de pregătire. Foarte multe dintre ele, spre bucuria noastră, au acţionat proactiv. S-au pregătit pe un interval de şase-nouă luni. Este un proces destul de amplu. Doar pentru analiza de dublă materialitate, noi recomandăm un interval de timp de pregătire de două luni. Primul pas în această analiză de dublă materialitate este consultarea părţilor interesate, chestionarea unui eşantion reprezentativ de clienţi, furnizori, angajaţi, instituţii financiare, bănci, autorităţi de reglementare. Cu aceste date mergem pasul următor, în care în cadrul echipelor de management din cadrul companiilor se analizează riscurile, oportunităţile, impacturile pe care poate să le aibă compania asupra mediului societăţii şi invers, impacturile şi riscurile care vin din exterior către compania. 

„Am văzut deja destul de multe companii care au declarat că vor să fie net zero în 2050 fără să-şi fi calculat amprenta de carbon. Or, în momentul în care au calculat amprenta de carbon au văzut că s-ar putea să aibă o mică problemă în ceea ce priveşte bugetele de investiţii: ca să ajungi de la stadiul actual la net zero în 2050 înseamnă un buget de investiţii asumat, înseamnă un impact pe modelul operaţional al companiei, înseamnă poate un set de competenţe care nu se găsesc în companie.” - Corina Constantin, Associate Partner, Energy, Sustainability and Climate Change, KPMG în România

BM: Şi un antreprenor care, să zicem, are o firmă cu 20 de angajaţi, în ce măsură trebuie să se preocupe de subiectul acesta? 

Corina Constantin: Acest antreprenor cu 20 de angajaţi este norocos, pentru că nu va intra nici în primul şi nici în valul doi de raportare dacă are doar 20 de angajaţi şi nu are o cifră de afaceri mai mare de 8 milioane de euro şi active de 4 milioane de euro. Dacă este o companie cu mai mult de 50 de angajaţi, cifră de afaceri mai mult de 8 milioane de euro şi active mai mari de 4 milioane de euro va intra în valul doi de raportare, adică va raporta în 2026 pentru anul 2025 şi recomandarea noastră este să decidă la ce nivel cunoaşte cadrul de reglementare, cum se poate descurca pe cont propriu şi care sunt punctele nevralgice în care ar fi bine să discute poate cu un consultant. 

BM: În sfera de CSR ce exemple puteţi da de proiecte iniţiate de colegi şi care este procesul prin care o idee ajunge să se materializeze?

Alina Eftenoiu: Cred că în ultimele două luni sunt destul de multe. Anul acesta sunt cel puţin 10. Sunt peste 30 de evenimente anul acesta, cu o medie de peste trei pe lună. De pildă, avem o colegă care este board member într-o asociaţie şi a vrut să facă un eveniment cu asociaţia respectivă, a strâns voluntari pentru eveniment. Ei vin către echipa de CSR să ne întrebe de proces. În esenţă, trebuie să vorbească cu cineva de la asociaţie, să aleagă o zi şi un interval orar care să fie de minimum 2 ore, să vorbească la noi la sediu, să rezerve o sală şi să decidă ce o să se întâmple la acel eveniment. Am avut eveniment de decoraţiuni de Crăciun, un atelier de grădinărit unde s-a strâns destul de multă lume. O altă colegă plănuieşte un eveniment pentru februarie, în ideea de prevenţie a cancerului la sân. La un astfel de eveniment, de regulă, se strâng 50 de oameni. 

BM: O să ajungeţi în momentul în care va trebui să faceţi o selecţie a ideilor şi proiectelor propuse de colegi? 

Alina Eftenoiu: Cred că da, pentru că vin din ce în ce mai mulţi oameni cu idei. Noi deja facem un fel de organizare, încercăm să nu avem două evenimente în aceaşi săptămână. Ar fi greu tocmai pentru a încuraja oamenii să voluntarieze săptămânal. Cu cât le facem mai des, cu atât engagementul scade, pentru că toţi avem şi job. Acum, pentru că este perioada sărbătorilor, încercăm să facem evenimente pentru copii, să organizăm târguri de Crăciun, să ajutăm bătrânii în perioada de la început de an, în martie facem evenimente de mărţişor şi altele de Paşte. Încercăm să nu facem foarte multe şi să le împrăştiem de-a lungul anului.

BM: Ce înseamnă lider sustenabil, în contextul economic actual? 

Marius Opriş: E o vorbă foarte la modă şi adevărată: America inovează, Asia face şi Europa reglementează. Dar nouă ne trebuie acţiune. E o revoluţie a sustenabilităţii şi vine dintr-o nevoie, pur şi simplu umanitatea piere dacă nu face ceva. Cum facem, care va fi viteza? Avem, printre altele, o simulare de business în care să le arătăm clienţilor ce se întâmplă cu afacerile lor în 10 ani. Suntem într-o fază pe care noi am denumit-o liniştea dinaintea furtunii. Multinaţionale fac lucruri deja, dar nu ştim cum să facem mai mult, care sunt paşii. Am primit de la cel puţin 20% dintre clienţi, mari companii, pentru că suntem furnizori, întrebări despre sustenabilitate. Deocamdată doar le raportăm şi noi, şi ei. Ideea e: când trecem la acţiune şi cum? În faţa noastră este o superevoluţie, ca revoluţia industrială, aceasta legată de sustenabilitate. Va aduce foarte multă inovaţie, modele regenerative. Practic va trebui să regândim foarte multe din businessuri şi, într-un orizont scurt, de câţiva ani, 4-5 ani, pentru că o să vină reglementările peste noi. Nouă ne trebuie acţiune şi aceea nu există. 

„În faţa noastră este o super evoluţie, ca revoluţia industrială, aceasta legată de sustenabilitate. Va aduce foarte multă inovaţie, modele regenerative. Practic va trebui să regândim foarte multe din business-uri şi într-un orizont scurt, de câţiva ani, 4-5 ani, pentru că o să vină reglementările peste noi.” - Marius Opriş, partener, Ascendis

BM: Concret, ce pot face companiile pentru a reduce amprenta de carbon? 

Marius Opriş: Partea de customizare este foarte importantă. De exemplu, în simularea noastră îi expunem la câteva zeci de decizii pe care trebuie să le ia. Marea problemă cu sustenabilitatea este că nu se vede neapărat acum imediat efectul. Trebuie să te uiţi pe termen mai lung şi să încerci să balansezi profitul. Pentru că da, noi ne uităm şi la asta, şi din perspectiva asta, la echilibrul dintre profit, planetă şi oameni. Balansăm termenul scurt cu termenul lung. De pildă, eMAG şi-a calculat amprenta de carbon de acum cel puţin un an şi face lucruri. O altă companie m-a impresionat – compania antreprenorială românească Rottaprint, face nişte lucruri de care n-am mai auzit la nimeni. De pildă reciclarea absolută a tuturor deşeurilor, inclusiv a celor de acasă, vin oamenii cu ele şi fac compost. Noi trebuie să punem lumină pe aceste exemple foarte interesante, care pot să inspire, pentru că sunt din zona de acţiune. OK, reglementăm, dar hai să şi acţionăm, hai să facem lucruri, să ne unim, să facem lucruri mai mari. O să vină într-adevăr şi o să fie un corset pe care în 2-3 ani nimeni nu-l va mai putea evita. Ce am observat eu la antreprenorii români este că e deja se mişcă. Am avut o discuţie de curând cu un băiat de 25 de ani care are o firmă foarte mică, doi-trei angajaţi, dar deja ştia foarte multe despre sustenabilitate. De ce? Pentru că firma lui lucrează cu multinaţionalele care i-au cerut nişte lucruri şi a început să înţeleagă cerinţele. O altă perspectivă este că noi trebuie să ne uităm la oameni, planetă, dar şi la profit. Ca să fie totul sustenabil cu adevărat, trebuie să facem profit. Şi se poate face profit. În Europa nu ne putem distruge industriile. Adică trebuie să avem o abordare foarte pragmatică, am văzut că şi Comisia Europeană şi-a schimbat viziunea în ultimele şase luni. Un interes foarte mare pe tema sustenabilităţii vine din China, unde furnizorii sunt foarte interesaţi de legislaţia europeană. Cumva ei au trecut în zona acţiunii, deşi n-au reglementări deloc. Sunt foarte interesaţi cum va evolua economia europeană, dar şi cea americană. 

Corina Constantin: Marile companii din Europa calculează amprenta de carbon pe întregul lanţ de valoare. Mulţi furnizori sunt din China şi le cer acestor companii să furnizeze amprenta de carbon. 

BM: Pentru că trebuie să existe acest balans între profit, oameni şi planetă, puteţi da un reper în ce priveşte nivelul de investiţii al unei companii?

Corina Constantin: Depinde foarte mult de domeniul de activitate, de ţintele pe care şi le setează. Din acest motiv am dat acel exemplu atunci când declar că vrei să fii net zero, dar nu ai făcut analizele din spate, nici nu ai ştiut neapărat să dimensionezi nivelul de investiţii care este necesar. Bineînţeles, sectoarele în care vor fi cele mai mari investiţii sunt sectorul producerii de energie pe bază de cărbune şi marii producători, sectorul metalurgic, ciment. Este vorba de investiţii foarte mari şi o parte din profitul actual trebuie reinvestit pentru a fi mai degrabă un jucător early adopter decât să decizi că vei acţiona poate peste 5 ani, când poate amprenta ta de carbon este în continuare foarte mare, preţul certificatelor creşte şi atunci vei avea un impact semnificativ în profit. 

Pentru sectorul oil & gas sunt mai multe alternative de a ajunge la net zero. Este alternativa de a investi în producţie de energie din resurse regenerabile, în biometan. În România sunt foarte puţine investiţii de genul acesta. Este o piaţă la început comparativ cu Polonia, o piaţă similară în care toate aceste deşeuri agricole şi municipale se folosesc pentru a produce biogaz. În pasul următor, biometanul este o piaţă care poate fi adresată. Sunt desigur şi o serie de riscuri de reglementare, de finanţare, dar până la urmă biometanul este gaz metan obţinut din surse organice. 

BM: Am înţeles că pentru un birou sustenabil, o diferenţă de 5% este greu de digerat în momentul acesta. La ce ne putem aştepta pe viitor? 

Horaţiu Didea: Pot să spun ce am făcut noi, o firmă românească cu cifră de afaceri în jur de 20 mil. euro, cu 60 de angajaţi. Am încercat să ne minizăm noi emisiile stând într-o clădire certificată, având toate iluminarea LED, folosim senzori pentru a reduce consumul, analizând absolut toate lucrurile mărunte - să nu folosim plastic, să bem apă de la robinet ar fi un început bun pentru toată lumea. Apoi am eficientizat operaţiunile logistice, apoi ne-am uitat la supply chain. Dacă vrea cineva să-şi facă o amenajare în care toate elementele să fie cu adevărat sustenabile, nu doar din pix, noi suntem una din puţinele companii care pot oferi aşa ceva, ne selectăm furnizorii pe criterii de sustenabilitate. Toate soluţiile acustice, decorative pe care le folosim în toate amenajările sunt toate fie făcute complet din materiale reciclate, fie sunt materiale care sunt biodegradabile. De fapt, puţini indivizi sunt cu adevărat preocupaţi de soarta planetei, pentru că vorbim de numere mari, de perioade foarte lungi de timp. De aceea, educaţia este importantă. Diferenţa va veni din faptul că materialele care sunt sustenabile şi companiile care produc materiale sustenabile şi care încorporează şi o viziune de guvernanţă şi de responsabilitate socială vor produce soluţii de mai bună calitate. În general, sustenabilitatea va fi asociată calităţii. Un exemplu simplu: un produs de foarte bună calitate poate fi folosit de două-trei ori mai mult mult în timp decât unul de proastă calitate. Deci, în principiu, sunt optimist, dacă nu ajungem în mlaştina istoriei după alegeri. Sunt convins că societatea va merge în direcţia în care vom încerca să ne amenajăm spaţiul în care trăim într-un mod plăcut.

Marius Opriş: Putem să avem companii care prosperă mult mai puternic, care au angajaţi mult mai motivaţi şi care văd un sens în activitatea companiei, pentru că nu mai poţi să atragi oameni tineri, de exemplu, dacă nu oferi un sens mai mare. Deja lumea e foarte atentă la lucrurile acestea şi tinerii nu mai sunt dispuşi să vină în companii care îşi bat joc de mediu, printre altele. 

Dar nu ne putem schimba afacerile peste noapte, ne trebuie ani, depinde şi de industrii. Unele trebuie să se reformeze semnificativ, dar pentru altele e mai simplu şi oricum toţi trebuie să mergem în direcţia asta. 

BM: În privinţa CSR, care este strategia adoptată de Adobe?

Alina Eftenoiu: Noi am început să facem prezentări pentru noii angajaţi şi interni, în care le vorbim despre CSR. Avem şi un eveniment cu internii, pentru că ei au o perioadă limitată, şi este util ca aceia care rămân după această perioadă în Adobe să ştie cum se implică compania. Fiecare angajat nou primeşte 100 dolari pe care poate să-i doneze la angajare. Pe lângă asta, noi donăm laptopurile folosite, pentru că o dată la 3-4 ani le schimbăm, la fel monitoarele şi mobila. În privinţa sumelor donate, de regulă Adobe dublează sumele colectate în diverse proiecte, iar în această perioadă, de sărbători, chiar triplează donaţiile. Pe tot anul trecut, bugetul de donaţii al companiei a fost în jur de 300.000 de euro, iar anul acesta va fi mai mult. 

„Noi am început să facem prezentări pentru noii angajaţi şi interni, în care le vorbim despre CSR. Avem şi un eveniment cu internii, pentru că ei au o perioadă limitată, şi cei care rămân după această perioadă în Adobe să ştie cum se implică compania. Fiecare angajat nou primeşte 100 dolari pe care poate să-i doneze la angajare. Pe lângă asta, noi donăm laptopurile folosite, pentru că o dată la 3-4 ani le schimbăm, la fel monitoarele şi mobila.” - Alina Eftenoiu, co-lead pe Community Impact, Adobe Romania

BM: În ce priveşte viitorul, sunteţi optimişti, rezervaţi sau pesimişti? 

Corina Constantin: Eu personal sunt foarte optimistă şi am văzut din experienţa practică, lucrând cu clienţii din ultimii ani că este greu să înceapă procesul acesta de a înţelege cadrul de raportare, standardele, ce au de făcut, dar odată ce au început, îi văd foarte implicaţi şi, spre surprinderea mea, la companii deţinute majoritar de stat sunt grupuri de lucru de 20-25 de colegi din diverse departamente care pur şi simplu cu maximă atenţie se uită la a înţelege în primă fază analiza de dublă materialitate şi apoi se  merge treptat pe pe firul proiectului până la raportare şi la implementarea unor proiecte concrete. Deci mie mi se pare că nu poţi să fii decât optimist. 

Alina Eftenoiu: Şi eu sunt optimistă în privinţa CSR-ului, pentru că procentele au crescut de la an la an, oamenii vin din ce în ce mai mult spre voluntariat şi există un interes real de a dona. 

Horaţiu Didea: Am mare încredere în România. Mi se pare că e o ţară extraordinară, cu un potenţial formidabil. În privinţa CSR-ului sunt reţinut pentru că fără efortul legislativ şi de inovaţie din Occident, noi prin noi înşine, nu cred că vom investi suficient pentru a creşte cu adevărat CSR-ul în România.

Marius Opriş: Şi eu sunt optimist, pentru că antreprenorii sunt condamnaţi la optimism. Altfel nu trebuie să deschidă businessuri, trebuie să facă altceva. E, într-adevăr, un moment de cumpănă dar am mai avut momente de acestea din perspectiva sustenabilităţii. Eu cred că România nu stă rău. Chiar avem nişte puncte forte şi cel mai important se leagă de engagementul oamenilor. Oamenii României oferă un avantaj competitiv extraordinar şi asta o ştim de la toţi clienţii noştri. Poate au venit prima oară pentru costuri. Da, pentru că era o destinaţie unde puteai să ai costuri mai mici, dar apoi şi-au dat seama că, aşa cum zicea un CEO, în România face în trei luni ce ar putea să realizeze în Franţa în 5 ani sau în Germania poate niciodată. Asta trebuie noi să jucăm, oricare ar fi vremurile. Avem această carte extraordinară şi, în rest, avem şi resurse. Trebuie să punem la muncă aceste cărţi.

„Conceptul de birouri sustenabile ţine de infrastructura clădirii şi a oraşului, de soluţii de transport ecologic. O clădire care foloseşte energie verde sau regenerabilă, după care e vorba de echiparea efectivă a sistemele de aer condiţionat, luminile care să consume cât mai puţin. Apoi toate materialele folosite în birou, de la sisteme la produse arhitecturale decorative sau acustice, până la mobilier, mochetă, pereţi, ar trebui să fie făcute din materiale care sunt reciclate, care pot fi reciclabile.”