"La începutul anului II de facultate, înainte de Revoluţie, părinţii mei au murit într-un accident de maşină. Stând cu ei în terapie intensivă, la Spitalul Floreasca, mi-am dorit foarte mult să pot face pentru alţii ceea ce nu ştiam să fac pentru părinţii mei. Poate ăsta e motivul pentru am ajuns aici, unde, din păcate, zilnic mă confrunt cu astfel de cazuri", mărturiseşte pentru gândul dr. Mioara Zamfir, unul dintre medicii Spitalului Universitar din Bucureşti.

Cititi mai multe pe www.gandul.info