Unul din reproşurile aduse iniţiativei Chinei de a-şi extinde influenţa economică şi comercială în Europa de Est şi în alte părţi ale lumii în curs de dezvoltare este că proiectele costisitoare sunt realizate cu forţă de muncă chineză şi nu locală. O anchetă jurnalistică a găsit posibile dovezi  că investitorii şi companiile chineze preferă muncitori din China pentru că pe ei îi pot controla mai bine şi îi pot ascunde de legislaţia care protejează drepturile omului din Europa. 

În Serbia, o ţară aflată într-o „prietenie sinceră” şi „eternă” cu China, după cum au declarat liderii celor două state, condiţiile în care muncesc chinezii pot fi comparate cu sclavia, arată o anchetă realizată de Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) şi publicată de Balkan Insight. Printre finanţatorii BIRN se numără organizaţii ale miliardarului George Soros, dar şi instituţii guvernamentale din ţări occidentale. Ancheta se concentrează pe muncitorii chinezi de la un complex de extragere şi prelucrare a cuprului şi aurului din Serbia administrat de o companie de stat din China. Aceştia s-au plâns, printre altele, de încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv restricţionarea libertăţii de mişcare, de programul de lucru de 12 ore şi de lipsirea de documente. Zeci de muncitori angajaţi de Zijin Mining Group, companie controlată de statul chinez, au organizat un spectacol rar de rebeliune pe 14 ianuarie, când au protestat în faţa complexului minier din oraşul sârbesc Bor. Topitoria şi minele de cupru de acolo sunt deţinute din 2018 de Zijin, iar investiţia este dată adesea de preşedintele sârb Aleksandar Vučić drept exemplu de cooperare de succes cu China. De altfel, Zijin a salvat de la dispariţie complexul. Compania chineză a minimalizat evenimentul, povestind că muncitorii s-au adunat deoarece voiau să fie vaccinaţi contra COVID-19 pentru a putea călători acasă de Anul Nou chinezesc în februarie, numai că nu existau bilete de avion disponibile.

Cu toate acestea, dovezile obţinute de BIRN ridică serioase semne de întrebare cu privire la condiţiile cu care se confruntă muncitorii chinezi din Serbia şi voinţa autorităţilor sârbe de a interveni. În mărturiile obţinute prin intermediul unei aplicaţii de chat pentru telefonul mobil, mai mulţi muncitori chinezi - toţi au refuzat să fie identificaţi de teama răzbunării - au vorbit despre faptul că au un program de lucru extrem de lung, că sunt obligaţi să facă ore suplimentare, că nu au voie să părăsească incinta în care locuiesc şi că au fost obligaţi să predea paşapoartele. „Nu avem nicio libertate, este ca şi cum am fi prizonieri”, a spus un muncitor. „Zijin nu ne tratează pe noi, muncitorii chinezi, ca pe nişte fiinţe umane”, a spus altul. „Le este teamă că vom ieşi să căutăm jurnalişti care să arate lumii că ne-au înşelat să venim aici şi să lucrăm.” Conform condiţiilor unui acord bilateral din 2018, legea muncii din Serbia este suspendată temporar pentru cetăţenii chinezi care lucrează în ţară, ceea ce înseamnă că Inspectoratul Muncii nu are dreptul să verifice contractele sau dacă străinii au fost plătiţi. Însă instituţia poate, şi ar trebui, să inspecteze condiţiile de sănătate şi de siguranţă, a declarat Mario Reljanović, expert în dreptul muncii şi cercetător la Institutul pentru Drept Comparat din Belgrad. Reljanovic a spus că acuzaţiile privind restrângerea libertatăţii de circulaţie şi confiscarea paşapoartelor sunt o problemă ce ţine de poliţie. „Nu doar că tratamentul descris de muncitori poate fi caracterizat ca o infracţiune de trafic de fiinţe umane, dar este destul de sigur că tratamentul oferit de legislaţia muncii implică o ignorare totală a standardelor internaţionale de muncă şi o lipsă completă de preocupare pentru sănătatea şi vieţile lor”, a explicat el.

Cetăţenii chinezi reprezintă aproape 30% din numărul total al lucrătorilor străini din Serbia, fiind înregistrate 3.148 de persoane în 2019.

„Din declaraţiile muncitorilor şi din filmările pe care le-am văzut, putem spune că instituţiile sârbe trebuie să verifice ce se întâmplă acolo“, a afirmat Reljanović pentru BIRN. „Sper că îşi vor face treaba în mod liber, fără ca  interesele politice şi de afaceri să prevaleze.” ONG-ul sârb antitrafic ASTRA a avertizat că acest caz ar putea fi „trafic de fiinţe umane în scopul exploatării forţei de muncă”, o problemă în creştere în Serbia. „Sunt complet neprotejaţi, exploataţi pentru muncă, în pericol datorită prezenţei coronavirusului pe un şantier de construcţii şi în locurile de cazare, într-o ţară străină a cărei limbă nu o vorbesc, nu sunt permanent în posesia documentaţiei lor personale şi mişcarea le este restricţionată”, se arată într-un comunicat al ONG-ului. Disponibilitatea companiilor chineze de a lua în administrare întreprinderi de stat îndatorate sau în pragul falimentului din Serbia a contribuit la reducerea tensiunilor bugetare din ţara balcanică, însă analiştii spun că acest ajutor are un preţ în ceea ce priveşte transparenţa, standardele de mediu, dreptul muncii şi pârghiile politice în favoarea Chinei. Zijin a intrat în Serbia în 2018, plătind 350 de milioane de dolari pentru recapitalizarea RTB Bor, şi s-a angajat să investească 1,26 miliarde de dolari în următorii şase ani în schimbul unei participaţii de 63%. Ulterior, a preluat un proiect de exploatare a zăcământului de cupru Cukaru Peki. Despre proiect, care urmează să fie deschis anul acesta, guvernul de la Belgrad a declarat că este de o importanţă vitală pentru economia ţării. Însă muncitorii chinezi de pe şantier plătesc un preţ ridicat. Filmările obţinute de BIRN din interiorul spaţiilor de cazare prezintă camere de aproximativ 10 metri pătraţi supraaglomerate cu paturi supraetajate pentru 10 persoane. Muncitorii s-au plâns că lucrează 84 de ore săptămânal, că salariile ajung la ei târziu, că mişcările le sunt restricţionate şi că au echipamente de lucru inadecvate. Poate cel mai îngrijorător lucru - unii muncitori au spus că au semnat contracte în alb şi că şi-au predat paşapoartele.

„Nu ştim ce este cu adevărat în contracte”, a spus un angajat. „Hârtia este goală când o semnăm. Nimeni nu ştie ce va fi scris în spaţiul gol după semnare. Ei doar ne cer să muncim.” „Nu avem voie să ieşim afară, nici măcar în faţa porţilor campusului. Trebuie să te strecori afară dacă vrei să cumperi ceva şi dacă te prind îţi cer 30.000 de dinari (232 euro).” De asemenea, un muncitor l-a acuzat pe „şefu’” că a rupt cererile angajaţilor de a li se permite să se întoarcă în China. „Compania ne-a luat paşapoartele şi ne ameninţă că va trebui să suportăm costul biletului de avion de întoarcere dacă vrem să mergem acasă“, a spus el. „Din cauza pandemiei, biletele de avion sunt foarte scumpe, aşa că mulţi trebuie să îndure.” În răspunsul său la ştirile din mass-media locală despre protestul din 14 ianuarie, Zijin a negat faptul că persoanelor pe care le angajează li se interzice să părăsească locuinţele atunci când nu lucrează sau că sunt obligate să muncească 12 ore pe zi. De asemenea, a apărat calitatea cazării, spunând: „Căminele muncitorilor sunt echipate exclusiv cu mobilier, instalaţii şi dispozitive noi”.

În ultimii câţiva ani, mii de muncitori chinezi au trecut prin Serbia, o staţie importantă a Iniţiativei Belt and Road a Beijingului de a facilita transportul mărfurilor chineze către pieţele europene. Despre această iniţiativă se spune că este proiectul de suflet al preşedintelui Chinei Xi Jinping. Însă se ştiu puţine despre condiţiile de angajare, de lucru sau în care trăiesc oamenii aduşi din China pentru a realiza proiecte adesea gigantice sau controversate care altfel ar speria companiile occidentale. Criticii spun că acordurile bilaterale dintre cele două ţări au ocolit legislaţia sârbă într-o serie de domenii. În septembrie 2018, Serbia a adoptat Legea pentru confirmarea acordului privind securitatea socială cu China, făcând ca legislaţia muncii din China să fie aplicabilă lucrătorilor migranţi chinezi din Serbia în primii cinci ani de şedere. Aceasta înseamnă că legislaţia muncii din Serbia şi standardele pe care le stabileşte în ceea ce priveşte dreptul muncii sunt suspendate în cazul muncitorilor chinezi, limitând jurisdicţia Inspectoratului Muncii în ceea ce priveşte investigaţiile. Cetăţenii chinezi reprezintă aproape 30% din numărul total al lucrătorilor străini din Serbia, fiind înregistrate 3.148 de persoane în 2019.

Reljanović, expertul în dreptul muncii, spune că acordurile bilaterale nu pot „exclude dreptul statului de a interveni în cazul unor încălcări grave ale legii”. Acordul din 2018 a fost semnat aparent pentru a reglementa problemele de dublă impozitare, securitate socială şi chestiuni similare, dar în practică are „rezultate devastatoare”, a declarat el pentru BIRN.

Dacă acuzaţiile făcute sunt adevărate, a spus cercetătorul, cazul reprezintă o încălcare „nu numai a dreptului la muncă şi la un mediu de lucru sigur, ci şi a dreptului la demnitatea umană”. Muncitorii cu care a discutat BIRN au spus că nu sunt în posesia contractelor pe care le-au semnat deoarece compania le-a luat documentele. Unul dintre ei, care a spus că a ajuns în Serbia în martie 2020, a povestit  că lucrează 12 ore pe zi. „Dacă adăugăm timpul petrecut plecând şi întorcându-ne de la serviciu, avem nevoie de 14 ore în fiecare zi”, a spus el. „Nu ne putem odihni suficient, nu avem libertăţi individuale ... salariile nu ajung la timp şi încă avem adesea situaţii în care suntem pedepsiţi financiar fără un motiv bine justificat.” „Nici măcar nu ne-au furnizat lucruri care să ne protejeze la locul de muncă; nu avem haine adecvate pentru muncă ... unora dintre noi le îngheaţă picioarele şi nu avem de ales decât să ne cumpărăm echipament din banii noştri.” Muncitorii au trimis filmări şi la Radio Europa Liberă, iar unul dintre ei a povestit că în baraca sa peste 50 de oameni trebuie să împartă patru duşuri. De asemenea, el a explicat că munca suplimentară, adică ce depăşeşte opt ore pe zi, este plătită, dar că nimeni nu face voluntar muncă suplimentară. În plus, muncitorii chinezi nu beneficiază de weekenduri libere şi uneori sunt obligaţi să lucreze în plus şi noaptea. Protestul din ianuarie a avut loc după ce zeci de muncitori au avut rezultate pozitive pentru COVID-19, ceea ce a stârnit îngrijorare cu privire la măsurile de precauţie pentru protejarea sănătăţii şi la igiena din locuinţele lor. De atunci, mulţi dintre bolnavii de COVID-19 au fost relocaţi într-un hotel deţinut de o companie din China la marginea capitalei sârbeşti, Belgrad. Uşile hotelului erau încuiate şi jaluzelele trase la ferestre atunci când un reporter BIRN a încercat să-l viziteze. Un chinez a scos capul pe fereastră, dar a refuzat să vorbească.

Un oficial din cadrul Inspectoratului de muncă din Serbia, care a refuzat să fie numit, a declarat pentru BIRN că, atunci când muncitorii au organizat protestul, conducerea locală a  Zijin le-a spus inspectorilor prin telefon că din cauza pandemiei nu ar fi posibilă o anchetă la faţa locului. Oficialul a spus că din 900 de muncitori angajaţi de compania locală de construcţii a Zijin în Serbia, Jinshan, aproximativ 400 nu au încă permise oficiale de muncă. Reljanović a declarat că procurorul general sârb ar trebui să acţioneze, „întrucât acordul interstatal nu acordă - şi nici nu poate acorda - amnistiere de la răspunderea penală”. „Se pare că autorităţile şi instituţiile competente din Serbia nu se jenează să  se pună la adăpost în mod oficial în spatele acordului şi să-şi întoarcă ochii de la soarta şocantă a muncitorilor chinezi”. Bor nu este singurul şantier cu muncitori chinezi din Serbia, sau din Balcani.