Cel mai înalt ofiţer de informaţii militare din Ucraina a declarat că forţele ruseşti desfăşurate pe teritoriul ţării sale folosesc mii de terminale Starlink, reţeaua fiind activă în părţile ocupate ale Ucrainei de „foarte mult timp", a raportat WSJ. 

Comentariile generalului-locotenent Kyrylo Budanov sugerează că Rusia începe să achiziţioneze terminale Starlink, fabricate de SpaceX, compania lui Elon Musk, la o scară care ar putea reduce un avantaj major pe care Ucraina îl posedă pe câmpul de luptă. Guvernul ucrainean a declarat anul trecut că aproximativ 42.000 de terminale sunt folosite de armată, spitale, întreprinderi şi organizaţii de ajutorare.

Serviciile Starlink sunt considerate atât de importante pentru operaţiunile ucrainene încât Pentagonul a încheiat anul trecut un acord cu SpaceX pentru a ajuta la finanţarea accesului forţelor Kievului. Până în prezent, forţele ruseşti nu au fost în posesia unui sistem de comunicaţii la fel de sigur.

Firmele private ruseşti cumpără terminalele de la intermediari care motivează achiziţiile în scop personal, livrând apoi echipamentele în Rusia prin ţările vecine, inclusiv fostele republici sovietice, a declarat Budanov.

Mai mulţi comercianţi din Moscova şi din afara capitalei ruse promit să instaleze sistemele în întreaga ţară, inclusiv în teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina, fapt care este probat de rezultatele ilustrate pe motorul de căutare rusesc Yandex.ru. 

Un site web, strlnk.ru, promitea „performanţe testate" în zonele ocupate din Crimeea, Luhansk, Doneţk şi Kherson, cu taxe lunare începând de la 100 de dolari pe lună. Site-ul web a furnizat datele de contact ale unui dealer, inclusiv un număr de telefon mobil rusesc şi un e-mail Yandex. Un reprezentant al firmei a refuzat să ofere vreo declaraţie jurnaliştilor WSJ.

Un alt site care foloseşte numele unei companii germane de electrocasnice vinde terminale Starlink pentru aproape 300.000 de ruble, adică puţin peste 3.000 de dolari.

Ca şi alte sisteme de comunicaţii spaţiale, Starlink se bazează pe conexiuni prin satelit, pe o infrastructură numită „staţii la sol” şi pe terminale pentru a permite oamenilor să se conecteze la serviciile companiei de internet de mare viteză. Clienţii folosesc o reţea de antene plate care necesită o vedere liberă spre cer pentru a putea realiza conexiunea prin satelit.