Emigrarea din cauza sărăciei este principala cauză, iar Teleormanul va fi judeţul cel mai pustiit în absenţa deciziilor salvatoare. Sociologii sunt îngrijoraţi pentru că zonele mai puţin dezvoltate se depopulează rapid, scrie gazetaromaneasca.com.

„Oamenii nu au locuri de muncă şi încearcă să migreze în special la nivel internaţional”, spune Adrian Dan, sociolog.

Economiştii şi sociologii vin şi cu soluţii pentru guvernanţi. „Nu există destule stimulente pentru familiile cu copii, tinere, să nască mai mult de un copil”, spune Adrian Dan, sociolog.

„Aducerea în ţară de populaţie străină extracomunitară, printr-o politică de absorbire a meseriilor pe care noi nu le putem acoperi”, spune Mircea Coşea, economist.

Dacă statul continuă să asiste nepăsător la valul de plecări din ţară, cele mai mari probleme vor fi în sud, arată estimările Institutului Naţional de Statistică. Populaţia din Teleorman se va reduce cu mai mult de 60 de procente, iar localnicii din Olt, Brăila şi Gorj vor rămâne jumătate din câţi sunt acum. Singurul judeţ unde populaţia va creşte cu 50 la sută până în 2060 va fi Ilfovul, ajutat de Bucureştiul care se extinde spre el.

„Cei care sunt din Bucureşti şi Ilfov sigur că trăiesc aproape la fel ca în Occident. Cei care stau la Vaslui sau în altă parte sigur au toate motivele să plece pentru că viaţa lor e total diferită de ceea ce se întâmplă în capitală”, spune Mircea Coşea.

Tot mai bătrâni

Pe lângă reducerea populaţiei, studiul de la Stastică arată altă problemă gravă: până în 2060 vom avea în ţară de două ori mai mulţi oameni trecuţi de 65 de ani decât sunt acum.

“România se confruntă cu o transformare socio-economică profundă, datorată schimbărilor demografice fără precedent. Se estimează că ponderea populaţiei cu vârsta mai mare sau egală cu 65 de ani se va dubla, de la 15% la 30%, până în anul 2060, existând posibilitatea de a exercita o presiune puternică asupra costurilor aferente pensiilor, serviciilor medicale şi serviciilor de îngrijire de lungă durată.

În acelaşi timp, se inversează creşterea, care a avut loc timp de câteva decenii, a populaţiei în vârstă de muncă a României, şi anume segmentul 15-64 de ani, urmând o scădere de 30% până în anul 2060, aceasta fiind una dintre cele mai accentuate scăderi din UE. O presiune suplimentară este exercitată de participarea redusă pe piaţa muncii a persoanelor de etnie romă, unul dintre grupurile de minorităţi etnice cele mai mari, mai tinere şi cu creşterea cea mai dinamică din România, precum şi de emigrarea netă accentuată, care în ultimul deceniu a redus grupul cu vârste cuprinse în prezent între 25 şi 30 de ani cu aproape 20%.

Aceste tendinţe sunt chiar mai pronunţate în zonele rurale, unde numărul de persoane vârstnice raportat la numărul de persoane în vârstă de muncă poate fi cu până la de 2,5 ori mai mare decât în zonele urbane. Prin urmare, reducerea segmentului de populaţie care contribuie la producţia economică ar putea avea ca rezultat o creştere mai mică a venitului pe locuitor şi ar putea limita perspectivele generale de creştere economică.

Această tendinţă creează, de asemenea, o provocare în ceea ce priveşte recrutarea numărului necesar de lucrători în serviciile de sănătate şi asistenţă socială pentru vârstnici, în special în localităţile izolate”, se arată în strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice 2015–2020, un document strategic elaborat şi adoptat de Guvern în luna iulie 2015.

Predicţii sumbre

Începând cu anul 1990, în România s-a manifestat o tendinţă de scădere a populaţiei. Astfel, de la circa 23 milioane de locuitori în 1990, am ajuns astăzi la aproximativ 20 de milioane. ONU prognozează că populaţia totală va scădea ajungând până la aproximativ 17 milioane până în 2050, revenind astfel la nivelul anului 1950. Astăzi, spre deosebire de restul lumii, majoritatea populaţiei din România este alcătuită din adulţi cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani. Se preconizează că până în anul 2050, cel mai mare segment al populaţiei va fi alcătuit din persoane vârstnice (cele cu vârsta de peste 60 de ani), se arată într-un audit al Curţii de Conturi, publicat cu un an în urmă.

Într-un sfert dintre oraşele României, 100 români apţi de muncă “ţin în spate” cel puţin 50 de copii sub 15 ani şi persoane de cel puţin 65 de ani.

În 75 din cele 320 de oraşe ale României, rate de dependenţă demografică e de peste 50%, reiese din datele Institutului Naţional de Statistică, transmise pentru Economica. Aceasta înseamnă că minimum 50 de persoane cu vârste sub 15 ani şi de 65 de ani şi peste (copii şi vârstnici) revin unui număr de 100 de persoane apte de muncă, adică în vârstă de 15 – 64 de ani.