Întors acasă, acesta a postat pe pagina personală de pe o reţea de socializare umilinţele la care a fost supus chiar de profesorii care ar fi trebuit să-l ajute. Acesta a deplâns condiţiile jalnice de organizare a competiţiei şi felul în care au fost trataţi de organizatori toţi participanţii.

„Bună ziua, eu sunt Ionuţ, din Baia Mare, ieri m-am întors cu un gust amar de la olimpiada naţională de tehnologie a informaţiei desfăşurată la Bacău, de ce cu un gust amar ? Pentru că am fost tratat într-un mod total neadecvat şi munca mea a fost ignorată. Am ajuns acolo joi dimineaţa, prima zi a fost plăcută, ne-am plimbat, am vizitat oraşul, seara am participat la o mică deschidere a olimpiadei, o deschidere de râsul lumii, prezentatorul stâlcea numele profesorilor iar domnul primar a avut o întârziere nejustificată iar când a ajuns în sfârşit am avut impresia că nici măcar nu ştie de ce se află acolo.

A doua zi, vineri, a avut loc proba propriu zisă, ne-am trezit de dimineaţă, am luat micul dejun şi am poftit în săli, iar de aici începe „distracţia”, în primul rând conform anexei 1 din Precizările concursului, trebuia să fie prezent un tabel/borderou ce conţine ID-ul concurenţilor atât pe uşile sălilor cât şi la profesorii supraveghetori dar surpriză, acesta nu era prezent nici pe uşă, nici la profesori, adică erau, dar, în loc de ID-ul de concurs era trecut numărul curent, în cazul meu 10. Intru în sală, salut, mi se răspunde la salut şi atât, îmi găsesc singur locul cu numărul 10 scris mare pe o foaie pusă pe birou şi încerc să mă aşez, cam greu, eram poziţionat într-un colţ astfel încât dacă persoana din spatele meu întorcea puţin privirea spre stânga şi vedea tot ce am eu pe spaţiul de lucru, reuşesc în sfârşit să mă aşez şi aştept, doi profesori sunt prezenţi în sală, o domnişoară conectată la o cu totul altă dimensiune, şi un domn foarte masiv şi agitat căruia nu îi convine că trebuie să stea cu noi 7 ore.

După o serie de comentarii şi de remarci de prinţesă s-a mai liniştit şi dânsul. Nu ştiu care sunt numele lor, nu ne-au onorat cu aşa ceva, probabil nici ei nu erau siguri. Subiectele au ajuns, au fost împărţite şi ni s-a urat succes, fără instructaj, fără nimic, helău ! Olimpiadă naţională şi ei nu au bunul simţ să clarifice totul ca să nu existe probleme ? Trec 7 ore obositoare la mijlocul cărora am avut o pauză de 15 minute şi ni s-a oferit o gustare foarte foarte gustoasă şi saţioasă, sunt ironic, evident, e vorba de un baton de ciocolată.. Atât ! Pe subiect scrie:” la finalul probei, înaintea salvării fişierului pe suportul extern, fiecare elev v-a redenumi fişierul cu OTI_B_XX unde XX reprezintă id-ul concurentului”. Eu am făcut asta de la început, dar cred că ştiţi ce am pus în loc de XX, acel 10 imens ce mă urmărea din colţul biroului încă de când am intrat în sală. La final, toţi ne ridicăm, şi un alt elev îmi spune că nu am salvat bine, că trebuia cu id-ul de pe monitor, id ?! Pe monitor ??! A trebuit să mă aplec şi să mă uit bine ca să văd că era lipit un anume id pe monitor, era mic, nu sărea în ochi datorită contrastului şi nici nu ştiam nimic de existenţa lui, am vrut să redenumesc repede dar domnul masiv arunca priviri de vultur prin sală şi am zis că nu vreau să fiu prada lui, aşa că am mers la doamna firavă şi am întebat-o dacă pot redenumi fişierul când îl va pune administratorul pe stick, îi ia 3 minute să se conecteze la planeta Pământ, se uită la mine, sau prin mine şi spune „da, desigur”, super ! Ies afară şi aştept să fiu chemat (..)

Intru în sală, domnul masiv nu mai are chef de nimic, după 7 ore de stat a obosit săracul, mai este în sală şi o doamnă arogantă care probabil crede că e rudă de gradul I cu Einstein şi un anume administrator de reţea îmbrăcat ca şi Mitică de la schimbatul ţevilor, mă duc la calculator şi vreau să redenumesc, încep ăştia să facă scandal că nu e voie, eu m-am speriat şi m-am ridicat de pe scaun lăsându-l pe Mitică să stea, mi se explică faptul că nu e numit bine şi o să primesc 0 puncte ? Poftiiiim ?! Le arăt subiectul, pun degetul pe „înaintea salvării pe suportul extern” dar doamna Einstein mă contrazice şi îmi spune că e doar si numai vina mea, o cauză pierdută, aleg să o ignor, Mitică se stresează puţin, nu prea ştie ce să facă, deci a doua cauză pierdută, domnul masiv intră direct în conflict, ba că sunt aiurit, ba că mincinos, ba că am probleme la cap, hmmm, trei cauze pierdute, îl rog să nu mă mai insulte şi merg la domnişoara firavă, o întreb de ce mi-a zis că pot salva şi după 2 minute după ce percepe informaţia spune că ea nu, nu a zis deloc aşa, a zis că ea nu ştie, că e de franceză, e clar, era pe altă frecvenţă sau nu avea semnal, nu ştiu sigur. Am fost obligat să semnez predarea lucrării, sau mai bine spus nepredarea ei, căci nu a fost preluată pe suportul extern după care am ieşit, în aplauzele, pardon, insultele domnului masiv.

Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro