Sistemele de pensii de stat se află în centrul modelului de asistenţă socială al Europei, protejând oamenii de sărăcie extremă la bătrâneţe. Majoritatea ţă­rilor europene n-au pus deoparte aproa­pe nimic pentru plata acestor beneficii, pur şi simplu finanţându-le anual din venituri fiscale. Acum, ţările europene se confruntă cu perspectiva unui tsu­nami demografic, sub forma unei discre­panţe în creştere între ratele scăzute ale natalităţii şi o speranţă mai mare de viaţă, iar puţine ţări sunt pregătite să-i facă faţă.

 

Populaţia de pensionari a Europei, deja cea mai numeroasă din lume, continuă să crească. În ceea ce priveşte europenii în vârstă de 65 de ani sau mai mult care nu muncesc, raportul este de 42 la fiecare 100 de angajaţi, iar acesta va creşte la 65/100 până în anul 2060, potrivit agenţiei Eurostat a Uniunii Europene. Spre comparaţie, în SUA raportul este de 24 la 100, potrivit datelor Biroului pentru Statistică în domeniul muncii, care nu are o proiecţie pentru 2060.