Friedrich Merz, un susţinător al unei politici stricte în materie de migraţie şi un rival de lungă durată al Angelei Merkel, este aşteptat să devină următorul cancelar al Germaniei. Partidul său, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), împreună cu filiala sa, Uniunea Creştin-Socială (CSU), conduce în sondaje cu doar câteva zile înainte de alegerile federale, raportează CNBC.

În septembrie, Merz a fost desemnat candidatul CDU pentru funcţia de cancelar la alegerile federale din acest an, după ce a condus organizaţia partidului şi grupul parlamentar CDU-CSU din 2022. CSU este un partid regional care domină politica bavareză de decenii şi formează o uniune cu CDU la nivel federal.

Înainte de cariera politică, Merz, în vârstă de 69 de ani, a studiat dreptul şi a lucrat iniţial ca judecător, iar apoi ca avocat la Mayer Brown LLP. De asemenea, a ocupat funcţii de conducere în corporaţii mari, precum BlackRock Germania şi HSBC Trinkaus & Burkhardt, şi a făcut parte din consiliile de administraţie ale EY Germania, Borussia Dortmund şi Deutsche Börse.

Merz este căsătorit şi are trei copii. Se spune că deţine două avioane, pe care le pilotează în timpul liber.

Merz afirmă că s-a alăturat CDU când era încă în şcoală şi a ajuns să conducă filiala locală a organizaţiei de tineret a partidului.

În 1989, a devenit membru al Parlamentului European pentru un mandat de cinci ani, iar mai târziu a fost ales în Bundestagul german, unde a activat timp de 15 ani.

Cariera politică timpurie a lui Merz a fost marcată de o rivalitate cu Merkel, cei doi disputându-şi poziţiile de conducere în CDU şi în grupul parlamentar CDU/CSU. Merz a fost preşedinte şi şef adjunct al acestui grup până în 2004, când a demisionat, unii observatori considerând că aceasta a fost o consecinţă a ascensiunii lui Merkel.

Tensiunile dintre Merkel şi Merz au persistat şi în prezent, fostul cancelar criticându-l luna trecută pe liderul CDU pentru colaborarea cu formaţiunea de extremă dreapta AfD la voturile parlamentare.

Merz, alături de CDU, adoptă poziţii politice de centru-dreapta şi este considerat un politician conservator din punct de vedere social şi pro-business.

El susţine scăderea impozitelor pe venit şi pentru corporaţii, reducerea birocraţiei pentru a stimula întreprinderile şi inovarea, şi adaptarea reglementărilor pentru industria germană, pentru a atrage investiţii private. De asemenea, a exprimat intenţia de a face Germania mai atractivă pentru startup-uri şi a propus crearea unui nou minister pentru digitalizare şi inteligenţă artificială.

Liderul CDU a indicat, de asemenea, că ar putea fi deschis la reformarea reglementării privind frâna de îndatorare a Germaniei, care limitează nivelul de îndatorare al guvernului şi restricţionează deficitul bugetar structural.

Merz a fost extrem de critic faţă de politicile economice implementate sub guvernul lui Olaf Scholz, acuzându-le că sunt cauza declinului economic al ţării şi cerând schimbări radicale. A criticat în special accentul pus pe schimbările climatice, susţinând că va modifica aceste politici. Deşi recunoaşte problema crizei climatice, Merz a fost sceptic în privinţa unor măsuri, cum ar fi construcţia de turbine eoliene.

În ceea ce priveşte politica externă, Merz a sugerat, în cadrul Conferinţei de Securitate de la München din weekendul trecut, că Germania ar trebui să îşi asume un rol de leadership mai puternic în Europa şi că războiul din Ucraina trebuie să se încheie curând, indicând, de asemenea, că ar fi deschis la noi livrări de arme către Ucraina.

Cu toate acestea, Merz a evitat să răspundă la întrebările legate de planurile sale pentru cheltuielile de apărare ale Germaniei, în contextul dezbaterii privind majorarea fondurilor NATO.

Una dintre temele care i-a adus critici lui Merz este migraţia. El a susţinut măsuri de securitate mai stricte, creşterea deportărilor şi întărirea controalelor la frontieră, criticând politicile actuale de azil şi migraţie ale Germaniei, considerându-le prea permisive şi lente. Merz a legat aceste politici de atacurile violente comise în ţară de migranţi care ar fi trebuit deportaţi.

Situaţia a atins un punct culminant în ianuarie, când o moţiune iniţiată de Merz, fără caracter obligatoriu, a fost susţinută de AfD, marcând pentru prima dată în istoria postbelică a Germaniei obţinerea unei majorităţi cu ajutorul extremei drepte.