♦ Guvernul a făcut, în doar în primele cinci luni din 2024, o datorie nouă de 79 de miliarde de lei (15,7 mld. euro), ducând datoria publică la 52,6% din PIB. Nimeni din guvern nu se gândeşte să mai tempereze această creştere, măcar anticipând că cineva va trebui să o plătească.

De câte ori vine vorba despre datorie, guvernele de la Bucureşti s-au uitat la alţii: că ei de ce au datorii de 80-90% din PIB, iar noi suntem traşi de urechi pentru o datorie de 40% din PIB? Că este loc de îndatorare şi că nu moare nimeni dacă vom ajunge cu datoria la 60% din PIB că doar UE ne dă voie să avem o datorie de 60% din PIB. Că nu ne dă voie să avem un deficit bugetar de peste 3% din PIB (sursa datoriei este deficitul) a fost o problemă discutată aşa, mai pe la colţuri. Iată însă că deficitele uriaşe postpandemie (9,3% din PIB în 2020, 7,2% din PIB în 2021, 6,3% din PIB în 2022, 6,6% din PIB în 2023 şi între 7 şi 8% din PIB în acest an) a săltat datoria publică de la 35% din PIB în 2019 la 52,6% din PIB în primele cinci luni din 2024, o fandare de peste 17 puncte din PIB, în nici cinci ani de zile.

Creşterea datoriei nominale este însă vizibilă la Ministerul de Finanţe, în rapoartele privind execuţia bugetară. Dacă în 2019, când datoria era de 35% din PIB, bugetul consolidat plătea dobânzi la datorie de 12 mld. lei (1,2% din PIB),  anul trecut a plătit dobânzi de  30,6 mld. lei (1,9% din PIB). Anul acesta a plătit, la şase luni, dobânzi de 17,6 mld. lei (1% din PIB-ul estimat) şi va plătit, probabil, undeva la 35 mld. lei (7 mld. euro), echivalentul a cel puţin 2% din PIB, până la final de an. Şi, pe măsură ce datoria va creşte, povara rostogolirii ei (căci de rambursat nici nu poate fi vorba) se va simţi puternic în buget. Pentru că una este să plăteşti dobânzi pentru datorie de 1,2% din PIB şi alta e să plăteşti 4% ceea ce, privind nivelul de colectare la buget, ar însemna peste 10% din veniturile bugetare.

Răul principal vine din faptul că nimeni nu ştie sau nu are curajul să oprească avansul deficitului bugetar. Iar pieţele care finanţează acest deficit se uită la ce se întâmplă aici pentru că, până la urmă, este vorba de bani şi, când este vorba de bani, cuţitele sunt scoase din carâmb şi puse pe masă. BNR avertizează, în ultimul raport asupra inflaţiei, că România plăteşte deja randamente peste cele plătite în regiune şi, dacă gluma se îngroaşă, va plăti şi mai mult.

Datele Finanţelor arată că, la titlurile emise în acest an pe piaţa externă (şase la număr până acum), cuponul a fost între 5,87% şi 6,37% pentru obligaţiunile în dolari şi 5,25% şi 5,62% pentru cele în euro. Dar anul trecut şi în 2022 Finanţele au vândut obligaţiuni şi cu randamente de  6,62% în euro (în 2022) şi 7,62% în dolari (anul trecut). Dacă situaţia finanţelor ţării se înrăutăţeşte, investitorii vor cere randamente din ce în ce mai mari, iar statul român nu are ce face pentru că nu poate pune stop cheltuielilor, dintr-odată, şi are nevoie de banii altora pentru a-şi finanţa deficitul.

Comentând promisiunea gu­vernului de a nu majora taxele pentru a reduce deficitul, Dan Bucşa, economist-şef pentru Europa Centrală şi de Est al UniCredit Bank AG, Londra, a spus recent: „Dacă rămânem cu nişte deficite gigantice, pieţele vor începe să ne penalizeze. Pentru că trebuie să ne împrumutăm; cineva trebuie să ne dea banii ca să facem deficit. Lumea se uită să vadă ce venituri ai, în afară de Irlanda încasăm cam cel mai puţin din UE. Acum ne împrumutăm mai scump chiar şi decât Serbia, avem cel mai mare cost de împrumut din UE.“

„Dacă va creşte costul de împrumut al statului, va creşte şi costul dvs de împrumut. Nu doar statul va fi perceput ca riscant, ci şi populaţia şi firmele. Ar putea să fie mai urât, să încerce să îşi scoată banii. Dar acestea sunt alternativele: fie ne cresc impozitele, fie vom plăti mai mult pe împrumuturi“.