În SUA, încercarea gigantului venit din Japonia Nippon Steel de a prelua un producător emblematic de oţel autoh­ton, U.S. Steel, a atras opoziţia celor mai importanţi politicieni ai ţării: preşedintele Joe Biden şi candidaţii la preşe­dinţie în alegerile din toamnă Donald Trump şi Kamala Harris.

Toţi s-au angajat să reclădească industria manufacturieră americană, iar uriaşul combi­nat siderurgic este esenţial în orice astfel de plan. Politicienii se opun fuziunii, alături de sindicate, chiar dacă Nippon Steel a promis investiţii de miliarde de dolari în expansiunea producţiei locale. U.S. Steel trebuie să rămână american. Iar cine a condus economia ameri­cană de la Casa Albă a avut grijă să protejeze industria de profil prin aplicarea de tarife pe importurile de oţel.

În Uniunea Europeană, industria oţelului n-a beneficiat de astfel de protecţii. Multe combinate siderurgice au probleme, inclusiv unul dintre cele mai mari din ele, Accia­ierie d’Italia (ADI). Fostul Ilva privea în faţă spre fali­ment când a fost preluat anul acesta sub adminis­tra­ţie specială de către guver­nul Italiei condus de Giorgia Meloni, conside­rată o politi­cia­nă de extremă dreapta. Sta­tul ita­lian deţinea deja o partici­paţie minori­tară. Oţelăria, cea mai mare din Italia, a fost construită în anii 1960 şi a ajuns să se întin­dă pe o suprafaţă de trei ori mare decât oraşul de la care a primit găzduire, Taranto.

În primele decenii de activitate, uzina uria­şă a adus prosperitate. Apoi poluare şi boală. Acum este doar un munte de datorii, dar şi unul din cei mai mari angajatori din sudul sărac al Italiei. Din 2018 şi până la preluarea de către guvern, Ilva a aparţinut uriaşului ArcelorMittal. Executivul îi caută peţi­tori şi spune că a găsit deja câţiva pretendenţi, locali şi străini. Pentru Dunaferr, cel mai mare producător de oţel din Ungaria, guvernul premierului Viktor Orban a găsit deja un nou proprietar, grupul britanic cu fondator indian Liberty Steel.

Contrar principiului pe care-l promovează că statul maghiar trebuie să-şi crescă controlul în sectoarele economice strategice şi să aducă cât mai mult din aceste sectoare în mâini ma­ghia­re, executivul nu a căutat, cât timp Dunaferr a fost ameninţat cu falimentul, să devină proprietar sau să îl aducă sub protecţia vreunui om de afaceri apropiat partidului de guvernământ. Oţelăria a devenit insolventă în 2022, cu datorii echivalente cu 1,5 miliarde dolari, din cauza conflictului dintre proprietarii ruşi şi ucraineni. Explozia preţului energiei care a urmat atacurilor Rusiei asupra Ucrainei a înrăutăţit situaţia.

Guvernul maghiar n-a ezitat să explice că pentru problemele Dunaferr sunt de vină sanc­ţiunile impuse de Occident Rusiei şi că execu­tivul Orban este cel care a salvat colosul indus­trial. Guvernul maghiar este considerat prorus. Statul ungar a intervenit pentru a ţine combi­natul pe linia de plutire inclusiv prin garanţii pentru plata salariilor. Comisia Europeană a aprobat schimbarea de proprietari în octom­brie 2023. Liberty Steel a cumpărat Dunaferr pentru 51,5 milioane euro. Un alt peţitor, gru­pul ucrainean Metinvest, a evaluat compania maghiară la 200 milioane euro. Combinatul şi-a reluat o parte din producţia de tablă anul acesta, dar problemele nu s-au terminat.

Liberty Steel a anunţat la o zi după alege­rile europarlamentare de pe 10 iunie că va în­chi­de ultimele cuptoare pe cărbune rămase în funcţiune pentru a pregăti terenul pentru pro­duc­ţia de oţel verde. La acest stadiu de evoluţie s-ar ajunge cu ajutor din China. De asemenea, noul patron nu şi-a plătit angajaţii maghiari, iar aceştia au ieşit la protest. Potrivit presei ma­ghia­re, banii au început să vină luna trecută. Două subsidiare ale Dunaferr sunt sub execu­tare silită de către autorităţile fiscale maghiare.

În Italia, guvernul asigură că este în căutare de investitori pentru Acciaierie d’Italia, iar de preluarea oţelăriei s-au arătat interesaţi Vulcan Green Steel şi Steel Mont din India, Metinvest din Ucraina, Stelco din Canada şi Arvedi şi Marcegaglia din Italia.

Vulcan şi Metinvest au licitat şi pentru Dunaferr, alături de Trasteel Trading din El­veţia şi Trinec Property din Cehia. În SUA, de un patron străin cu mulţi bani pentru U.S. Steel sunt interesaţi mai ales acţionarii, adică inves­titori de pe Wall Street. Conducerea combina­tului ar vrea şi ea o astfel de schimbare. Însă sindicatele văd altfel lucrurile.

„Nu suntem surprinşi că acţionarii au ales profitul şi să vândă angajaţii şi pensionarii emblematicei companii americane, alături de comunităţile în care trăim şi muncim“, se arată într-un comunicat al uniunii de sindicate USW. „Este evident că investitorii de pe Wall Street şi executivii U.S. Steel vor câştiga cel mai mult de la Nippon.“

Pentru ca tranzacţia să meargă mai departe, este nevoie de aprobarea mai multor autorităţi americane. Una din ele este un comitet din care fac parte oameni din echipa de guvernare a lui Joe Biden. Iar acesta a declarat că „este important să păstram puternice companiile americane de oţel cu muncitori americani. U.S. Steel este de mai bine de un secol o companie emblematică americană şi este vital pentru ea să rămână o companie de oţel americană deţinută şi ţinută în funcţiune din America.“

Trump, un politician protecţionist, nu poate spune nici el altceva. Kamala Harris este perfect de acord cu Biden. În august anul trecut, U.S. Steel a respins oferta de preluare de 7,3 miliarde dolari din partea companiei americane Cleveland Cliffs. Oferta japonezilor este dublă.