Peste 116.000 de români s-au mutat din oraşe la sate în 2020, nu­mă­rul acestora fiind în uşoară creş­tere (+2%) faţă de anul anterior, arată datele centralizate de ZF pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

Pandemia a accentuat tendinţa de migraţie din urban în rural şi a redus semnificativ fluxul invers, de migraţie din rural în urban. Anul trecut, mai puţin de 78.000 de români s-au mutat de la sate la oraşe, numărul acestora fiind cu 14% mai scăzut decât în 2019. Diferenţa netă dintre cele două fluxuri migraţioniste este de 38 de mii de persoane, dublă faţă de anii anteriori.

„Ne-am mutat în mediul rural deoarece aici avem mult mai mult spaţiu, casa este una decomandată şi în care am putut amenaja două birouri în camere diferite şi aveam toate condiţiile unui trai «ca la oraş». În plus, proximitatea faţă de un oraş, fie şi unul mai mic precum Alexandria, ne permite să avem la doar câteva minute distanţă acces la retail modern. Dacă rămânem sau nu aici depinde de evoluţia muncii de acasă, dar avantajele sunt numeroase faţă de Bucureşti în timpul săptă­mânii deoarece timpul pierdut în trafic în timpul săptămânii tinde spre zero, în timp ce acum în weekend avem timp şi energie să ne bucurăm de avantajele Bucureş­tiu­lui“, spune Bianca, 37 de ani, project manager.

Schimbarea fluxului de migraţie internă a început în 1997, anul în care, pentru prima dată, numărul de români care s-au mutat cu domiciliul de la oraş la sat l-a depăşit pe cel al românilor care se mutau din rural în urban. În 1990, de exemplu, aproape 550 de mii de români s-au mutat din rural în urban, pe când de la oraşe la ţară s-au mutat mai puţin de 28.000 de locuitori.

„În afară de tendinţa obişnuită, care datează din 1997 încoace, în 2020 avem de-a face cu efectul pandemiei. Această creştere a migraţiei urban-rural în acest context arată că au plecat spre rural şi cei cu o stare materială bună, de teama contagiunii“, a declarat prof. dr. Dumitru Sandu de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti.

„O altă ipoteză este, dacă analizăm datele INS cu cele ale unui studiu lansat anul trecut realizat cu ajutorul Băncii Mondiale pe un eşantion foarte mare, de 10- 15 mii de orăşeni, rezultă că o bună parte din plecările din urban în rural au fost făcute în ruralul izolat, cu un mediu natural curat şi cu o poluare mai mică“

El a mai spus că, în mod tradiţional, migraţia urban-rural se făcea în zonele periurbane, în comunele şi satele bogate, bine dezvoltate, de pe lângă marile oraşe, precum Dumbrăviţa, Floreşti sau Valea Lupului.

Totuşi, chiar dacă românii s-au mutat anul trecut şi în comunele mai izolate şi mai depărtate de oraşele mari, costul vieţii nu a fost neapărat mai redus decât în Capitală.

„Costurile cu încălzirea şi răcirea sunt mai mari decât la un apartament, iar o grădină de 2.000 mp vine cu alte costuri şi mai mari. Mai mult, jobul «de birou», chiar şi de acasă, tot ocupă cel puţin 8 ore pe zi, iar grădina mare necesită atenţie. Viaţa la ţară este una extrem de calculată, iar orice amânare înseamnă pierderea recoltei sau o invazie de dăunători. N-ai cosit iarba? Vin ţânţarii. N-ai udat grădina? Pierzi toată munca de până atunci. Avantajul este că înveţi să fii mult mai disciplinat deoarece natura nu iartă. Pe de altă parte, toată muncă se face cu unelte specializate care de asemenea au un cost de achiziţie şi de mentenanţă. Şi acum în loc de city-break la Madrid, ai pauza de udat grădina“, a mai spus Bianca, care lucrează acum dintr-o comună din judeţul Teleorman. Ea face parte din categoria migranţilor care nu sunt prinşi în statistici, pentru că nu şi-a schimbat adresa din cartea de identitate, întrucât nu a renunţat la locuinţa din Bucureşti, iar schimbarea buletinului i-ar fi adus o birocraţie inutilă.

„Ce nu vedem în datele statistice este siutaţia locuinţelor de vacanţă, pentru că sunt mulţi care şi-au făcut casă de vacanţă, şi-au construit locuinţe secundare, sunt mai multe faţete ale aceluiaşi factor – pandemia care a influenţat decizia oamenilor în ceea ce priveşte locuinţa“, a mai spus profesorul Dumitru Sandu.

Fluxurile de migraţie din rural în urban şi invers reflectă schimbările din rândul populaţiei după domiciliu (de 22,5 milioane de locuitori) şi nu din rândul populaţiei după reşedinţa obişnuită (de 19,1 milioane de locuitori), însă INS nu furnizează date la nivel local pentru populaţia rezidentă.