Un milion de foşti copii, născuţi între 2002 şi 2016, trecuţi azi de vârsta majoratului, vor putea duminică să voteze, pentru prima dată, la europarlamentare şi locale şi apoi, în septembrie, pentru prezidenţiale şi, în iarnă, pentru legislative.

Nu-i putem numi, în mod clasic, „o generaţie” pentru că, tehnic, o generatie numără 30 de ani. Dar ei sunt copii care au deschis ochii pe o Românie integrată deja în UE si nu cunosc altceva din trecut decât din cărţile de istorie.

„Vor fi surprize”, crede Cristian Preda, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucuresti.

„Bătrânii” acestei „generaţii” aveau cinci ani când România a aderat la UE, iar „tinerii” un an. La cinci ani încă mergi la grădiniţă iar la un an încă înveţi să mergi. Abia după ani de şcoală începi să recunoşti lucrurile din jurul tău, iar aceşti copii nu au cunoscut, practic, altceva decât o Românie integrată în UE.

Când, cei născuţi în 2002, începeau să gângurească, pentru România anul însemna eliminarea vizelor către UE. Pentru cei născuţi în 2006, aderarea fusese deja decisă.

Niciunul dintre aceşti copii nu a cunoscut tranziţia dureroasă de la o economie planificată la economia de piaţă, experienţă trăită de părinţii lor, şi niciunul nu a stat cu urechea lipită de radioul Gloria ca să afle de la Europa Liberă ce se întâmplă lângă ei, cum au facut bunicii lor. Ei sunt născuţi într-o ţară liberă, cu bunele şi cu relele ei, dar liberă. Niciunul nu a fost obligat să treacă Dunărea înot ca să scape din infernul comunist şi niciunul nu a fost obligat să se ascundă prin tiruri pentru a ajunge în Germania, cum des se întâmpla înainte de eliminarea vizelor, în 2002. Azi, când au trecut pragul spre maturitate şi nu mai au nevoie de tutela părinţilor, pot merge, dacă au ceva bani puşi deoparte, în orice colţ al Europei. Pot merge la studii, dacă câştigă o bursă Erasmus studiază gratuit, pot merge la lucru, dacă găsesc ceva pe gustul lor sau nu au încotro. Dar nimeni nu-i împiedică să se mişte liber.

Acest milion de tineri care nu au cunoscut altceva decât libertatea sunt chemaţi să voteze, pentru prima dată, în acest an. Desigur că toti cei născuţi după 1990 au votat în libertate, dar pentru aceştia au existat constrângeri şi temeri: în UE nu erau primiţi, ca să obţii o viză de Germania era mai dificil decât să obţii azi o viză pentru SUA iar, ca să culegi căpşuni în Spania, stăteai o zi întreaga la rând în faţa ambasadei şi trebuia să treci printr-un interviu şi să promiţi că nu vei rămâne acolo după terminarea culesului. Azi, niciuna din acestea nu mai exista.

Sondajele de opinie din campanie nu înregistrează opţiunile de vot ale celor crescuţi fără aceste constrângeri. Şi atunci întrebarea este: ce va vota „generaţia UE”? Se întâlneşte aici cererea cu oferta, aspiraţia unuia care votează pentru prima dată cu lista de vot unde trebuie să alegi pe ce nume pui ştampila?

Cristian Preda crede ca intrarea pe piaţă a noii cohorte de alegători va însemna o surpriză în alegerile din acest an. Preda, împreună cu Sorin Ioniţă şi Ciprian Mihali, toţi trei experţi în politică, au lansat, la salonul de carte Bookfest, săptămâna trecută, volumul "Ce vrem de la preşedintele ţării? Ghid civic pentru alegătorii români" (Editura Humanitas).

„Democraţiile trăiesc atâta vreme cât exista optimişti”, spune Preda şi adaugă: realitatea că o întreagă generaţie, care acum ajunge să voteze, a trait doar în Uniunea Europeană, a schimbat profund modul de a vedea lucrurile şi modul de a vedea politica.

Sondajele nu înregistrează azi opţiunile celor care votează pentru prima dată, dar sondajele de după alegeri o fac. Lunea viitoare vom afla, aşadar, cum au votat „bobocii” şi vom putea intui aspiraţiile generaţiei lor. În UE, creşte valul eurosceptic. În România ar fi culmea ca generaţia care nu a cunoscut altceva decât libertatea, să voteze împotriva ei.