Alţi 3% obişnuiesc să petreacă în plus chiar şi două ore pe zi muncind de la birou sau acasă.

IT-iştii, inginerii, cei care sunt în departamentul financiar, dar şi cei cu profesii liberale, precum consultanţii, arhitecţii, designerii sau avocaţii, afirmă în proporţie de 85% că muncesc mai mult de 8 ore pe zi. Doar 22% din cei care muncesc suplimentar susţin că sunt plătiţi pentru orele în plus efectuate.

Ce mai rezultă din studiul Best Jobs: programul încărcat, dorinţa de a fi mai competitivi, dar şi accesul la tehnologia care permite conectarea permanentă la sarcinile de serviciu îi fac pe aproape 70% din angajaţii români din sectorul privat să lucreze şi după terminarea orelor de lucru, la birou sau acasă.

De ce se lucrează peste program: volumul mare de muncă, presiunea angajatorilor „care văd în orele muncite suplimentar o dovadă de implicare în activitatea companiei, dorinţa de a face diferenţa între performanţele lor şi ale celorlalţi colegi”. Doar 9% susţin că muncesc în plus din pasiune pentru ceea ce fac. Tehnologia a dat jos bariera dintre programul de lucru şi timpul personal, începând de la conducere şi până la middle management.

Într-o companie, cei din middle management duc greul; trebuie să facă targeturile, trebuie să se descurce cu cei din subordine, trebuie să facă faţă la criza şi fluctuaţia de personal. Nici bine nu a venit un angajat, că şi pleacă imediat, iar ce trebuia să facă el trebuie să fie acoperit de altcineva.

Cei din middle management visează la poziţiile superioare, dar acestea apar rar şi sunt puţine. Creşterile salariale sunt mai reduse, la fel şi bonusurile, pentru că ei sunt în prima linie. Când nu se fac targeturile de vânzări, cei din middle management plătesc primii.

Chiar şi când se fac, bonusurile sunt limitate.

Un middle manager dintr-o bancă îmi spunea că are target de vânzări de credite de 1 milion de lei pe lună, persoane fizice, dar face şi 7 milioane. Totuşi, bonusul este limitat la maximum un salariu.

Când se fac restructurări, cei din middle management sunt primii vizaţi, pentru că se pot face comasări de departamente, pot fi eliberate poziţii cu salarii mai mari. Dacă îi dai afară pe cei din entry level nu rezolvi mare lucru.

În aceste condiţii, presiunea pe ei este tot mai mare, iar mulţi se gândesc că poate mai bine este să se facă antreprenori, pentru că poate găsesc un business care să le aducă un venit lunar de cel puţin 2.000 de euro pe lună, fără prea mare bătaie de cap.

În viaţa reală nu este chiar aşa, dar dorinţa de a scăpa din chingile acestei poziţii este mult mai mare.

Businessul din România nu a apucat să-şi consolideze clasa de mijloc şi de middle management pentru că a venit criza, iar mulţi au fost loviţi în plin prin faptul că li s-au redus salariile sau au plătit preţul împrumuturilor la bancă.

Când aveai 1.500 de euro pe lună, o maşină, un apartament pe credit, era ceva normal.

Mulţi au devenit furioşi pentru că această criză le-a tăiat veniturile şi nici nu au mai fost bonusuri, astfel că au devenit extrem de încrâncenaţi.

Indiferent cum sunt timpurile economice, mai bune sau mai rele, cei din middle management vor plăti preţul cel mai mare.